joi, decembrie 16, 2010

nada te turbe

mă întorc seara acasă
ca într-un fagure părăsit
un zbor fără noimă deasupra unui oraş nefecundat
pe bibliotecă urma unei căni de cafea
peste ea alte urme de parcă mi-aş fi dat întîlnire într-un punct fix
mă surprind rostind oameni care au fost odată ai mei
îmi vine să mă îmbrăţişez
să-mi las capul pe inimă ca pe umărul unui prieten
şi să plîng

e atîta tristeţe că pînă şi ferestrele nu-mi mai arată luna
de teamă să nu-mi recidiveze tumorile
cel mai mult îmi lipseşte apropierea
mirosul de lapte fiert al unui trup
încremenirea în doi
sau cine ştie
de prea mult timp m-am obişnuit să fac cîţiva paşi
în speranţa că voi întîlni paşii făcuţi înainte
iar acum....

acum creierul meu chircit ca un deţinut pe podeaua osoasă
nu mai înţelege nimic
de ce tot rostesc oameni
de ce mi-aş dori să fiu un monstru de paie
căriua cineva să-i dea foc
în speranţa unui anotimp mai fertil

demult obişnuiam să mor noaptea
cu gura plină de inima altuia
acum car zilele după mine
de parcă aş duce cu sania prin pădure
o femeie în chinul facerii

joi, decembrie 09, 2010

residence ballroom


la capătul pilotei dimineaţa ca o navă ancorată în port
năuc îmi închipui că sint robinson trezit de o voce din vis
în faţa oglinzii întreb chipule
cine eşti şi cum ai ajuns aici
frigul încolăcit de picioarele mele
ca o magdalenă aşteptîndu-şi iertarea

pe asfalt vrăbii chircite
oamenii mă salută nu-i recunosc
în lipsa memoriei mă simt ca un elefant fără colţi

peste tot se fac planuri
cineva îmi spune hai să ne lăsăm de fumat de la anul
eu îi răspund mai degrabă mă las de servici
ţigările sînt singura mea amintire care mă leagă de tata
mirosul lui de bărbat
şi vînătoarea de mistreţi la care m-a luat într-o zi
mă cocoţase pe umerii lui făcusem din el un car de luptă
într-un tîrziu l-am iertat l-am urît mai mult cu titlu onorifc
poate iertarea vine odată cu urletul pe care creşterea
 îl moşteneşte


înaintea unui drum lung
nu pot dormi noaptea
îmi fac rucsacul febril
de parcă l-aş scoate din giulgiu pe abatele faria
şi m-aş pune pe mine în locul său
pe aeroport mă anesteziez bine ştiu că în avion
îmi pocnesc timpanele consolez domnişoarele temătoare
n-o să se întîmple nimic
şi chiar de se întîmplă nimeni n-a trăit veşnic
e chiar îngrozitor să trăieşti veşnic
nu-ţi vei găsi niciodată bagajele
în schimb îi vezi pe toţi cum fură proasoape
din camere de hotel apoi se duc
acolo unde se duc toţi călătorii

de cele mai multe ori cred că nu există frică de moarte
nu mi-e frică de moarte ci de cei care mor
neputinţa e ca o schimbare bruscă de fus orar care-ţi dă peste cap
organismul
dacă m-ar încălzi cu ceva aş mînca doar pămînt restul zilelor
poate aşa imi voi umple gura cu toţi ai mei
şi-i voi scuipa în batistă
pe nişte oscioare de peşte

şi doare ca dracu atunci cînd intru într-o cofetărie
părnţii dau un avans pentru torturi de ziua copiilor
puteam să fiu eu în locul lor dar niciodată n-am ştiut
ce e important
am dat un avans pentru o viaţă de marţipan
şi tot ca dracu doare atunci cînd prelucrez comunicate de presă
mecanic scriu un adolescent de 16 ani a murit înecat
un tînăr de 20 s-a sinucis cu dentocalmin
un tînăr de 30 s-a izbit cu maşina de-un stilp
un bărbat de 35 a dispărut de la domiciliu
mă opresc brusc
din toţi aceştia
eu oare ce sînt?






joi, decembrie 02, 2010

kit carson meets black mamba

încă o dimineaţă cu dileme mărunte
blend-a-med sau parodontax
trei sau patru linguri de zahăr
să-mi iau fularul sau nu
ies din apartament ca şi cum aş primi preotul cu sfîntul maslu
mă cred voltaire îmi spun
dragul meu ăsta nu e un moment
în care să-mi fac duşmani

trag aerul în piept ca un şofer care încearcă să scoată benzina
din rezervor cu furtunul şi gura i se umple de carburant
un cîine sparge între dinţi o bucată de gheaţă

la scrisori de mulţumire nu m-am priceput niciodată
am început patru pînă acum
rîndurile scrise de mînă aveau tot timpul tendinţa
s-o ia în sus
grafologii ar fi interpretat asta ca pe un semn de aroganţă
ori că mi-e hărăzită o soartă mult mai înaltă
am încetat să spun lucruri importante
memorabile chiar
în schimb am adoptat o pisică
dacă trec mîna prin blana ei aş putea să jur că-i electrică

îmi lipseşte încremenirea în care pot să aud
cum se nasc unii cu arma la tîmplă
în vreme ce alţii se nasc doar pentru a face un top 11
al celor mai tari ultime cuvinte din istorie
de acord
kit carson era un tip de treabă şi îşi dorea să mai aibă timp
doar pentru un ultim
castron cu chili




încă o zi dată naibii ca un film de tarantino
pelicula se rupe înainte de lovitura mortală
e totul calm oamenii fac exerciţii de alarmare
dumnezeu s-a sălbăticit odată cu mine