vineri, aprilie 29, 2016

expresul de narnia 4(apocalipsa după evanghelistul rothmans)

lui daniel marcu



o dată pe an orașul acesta se trezește la viață
ca adunătura jucăușă de ectoplasmă
pe care unii o numesc casper
atunci burta episcopiei se umple de preoți
nu-i vezi dar parcarea e plină
de mașini cu numere foarte pioase
cînd să-l alunge pe ucigă-l toaca
un angajat de la urbanism
care-a luat înainte două cocîrțuri
le bate în poartă le spune
să mute mașinile pe cealaltă parte a străzii
are de trasat linii continue parcări și sensuri de mers
după încă două cocîrțuri
angajatul pictează o stație de autobuz într-un oraș
fără navetiști și fără transport în comun
dar cu tradiție în turism ecumenic
s-ul fosforescentdin coada cuvîntului bus
se lăfăie pe asfalt ca o aureolă
peste tot se pornește un zumzet de motocoase
de parcă s-a coborît duhul sfînt
și-au început toți să vorbească
toate limbile ierbii

lumina cade ca un serac
peste blocuri și oameni
sfinții la care se rugau toți ai tăi nu te-ajută
s-au revoltat la citirea acestui text ca niște șerpași
care vor aceleași drepturi ca omul occidental
de spaimă că nu vei fi mîntuit ai rescrie și patima
în mintea ta ești tîlharul din dreapta
și-auzi vocea cristosului în telefon:
îți spun adevărul astăzi
vei poști cu mine un rothmans
în rai

din depărtare
copacii cu brîuri proaspete albe
par niște dansatoare de hula hoop
oamenii se dau de trei ori peste cap și devin mai buni
mai intimi
nu-și mai îngroapă aproapele în sicrie de lichidambar
ci îl coboară direct în pămînt și lasă
țărîna să adulmece pielea
ca cerbul femela în timpul de rut

luni, aprilie 18, 2016

fortune teller



e una din zilele cînd ți-ar prinde bine o veste o bună
așa cum morților le-ar prinde bine o lumînare la căpătîi
cum lumînarea nu-i încălzește cu absolut nimic dar îi face pe vii
să se simtă în viață
așa să te bucuri și tu că măcar altuia i se întîmplă ceva bun
dacă n-ai noroc să ți se întîmple chiar ție

orice fel de veste bună și de la oricine
de la o vreme nu faci altceva decît să exersezi veșnicia
ca viespea de pe balcon care stă nemișcată de-o săptămînă
în pînza unui păianjen chircit și el de iarna trecută
ți-ai lua lumea-n cap ca pe-o pălărie de bambus
pe capul unui luptător din viet cong
ori ca pe-o panameză pe capul unui mecanic din 70
care merge pentru prima oară în eforie sud
ai vizita toate  locurile despre care crezi că există
numai în mintea ta
lasha edinburg anfield road o crîșmă secretă din new orleans
unde să zaci în sunetul unei trompete amețit de cointreau
ai nevoie de coapsele unei femei ca bolnavul de sfîntul maslu
de sînii ei și arcuirea spinării
ca un arcaș saxon de țărîna cu care-și umple gura
în luptă

e una din zilele cînd nu ți-e rușine să spui
că ești mai singur ca un volum princeps de poezii
pe care un autor anonim l-a vîndut unui anticar
mai singur ca o macara suspendată într-un depou cfr
ori ca ecoul unui salut care se întoarce stingher
în pieptul celui ce vorbește de unul singur

ai face orice să ai ocupație
ai protesta împotriva celor ce-au demolat casa lui blecher
împotriva celor de la ac/dc care l-au luat solist pe axl rose
împotriva celor ce vînd țigări la bucată minorilor
împotriva celor ce-au promis că vor rămîne toată viața cu tine
dar n-au zis că nu-i vorba de viața asta ci aia de-apoi
te juri pe mormintele cunoscuților și necunoscuților
că dacă te mai apropii vreodată de oameni
vei crăpa capul cuiva și-i vei ghici viitorul
în fante sinaptice

sâmbătă, aprilie 16, 2016

distopic



dimineața cerul e o cameră de tortură
soarele se transformă într-o cușcă metalică
razele lui se apropie de pielea ta ca o haită de șobolani
de chipul lui winston smith
te ridici cu greu din patul călîu
vîntul izbește la nesfîrșit geamul deschis al balconului
la tv aceleași anunțuri publicitare tîmpite
restaurant închiriază veselă pentru parastase
societate comercială închiriază cort modular
pentru petreceri aniversare și cine de taină
auzi mașini claxonînd în parcare
oameni tropăind pe scări grăbiți spre serviciu
inima rîcîie pieptul ca un malamut care
se cere afară
ți-e prea frică să dai mîna cu ei
în ochi nu-i privești niciodată
de teamă să nu se vadă așa cum îi vezi tu
ca niște păsări care-și depun ouăle în cuiburi străine

în spatele ușii închise
visezi că faci o bortă-n pămînt
și viețuiești acolo tot restul zilelor
te uiți pe national geographic
ieși numai noaptea cînd nu-i nimeni pe stradă
nici manechine-n vitrine nici candidați la locale
te uiți la toate neoanele umbrelele
de pe terase troițele din giratorii
fericirea te inundă în valuri că toate sunt ale tale
și
în sfîrșit n-ai trăit degeaba
alteori îți spui că dacă ai lua-o de la-nceput
te-ai angajat manipulant la fabrica de ciocolată
cînd ți se termină schimbul ai fenta paza
și-ai scoate ciocolată vrac în chiloți
apoi ai pleca la volvograd ori cahul
și-ai da-o la schimb pentru ceasuri pobeda
ori blănuri de nurcă

în spatele ușii închise
îți iei capul în mîini
ca un parior care-a băgat toți banii în păcănele
te gîndești la oamenii care-au trecut prin viețile tale
te întrebi cum de s-a ajuns în punctul acesta
în care ți-ai scoate din piept inima
de parcă ai dezamorsa o bombă artizanală
programată să explodeze la oră de vîrf
oamenii să te poarte pe brațe ca un erou
femeile să facă filme de oscar cu viața ta
dar e atît de pustiu
încît auzi îngerii cum înjură de morți și de mamă
cînd își peticesc aripile și se blochează
mașina de surfilat
e atît de pustiu
că ai cere puțină umanitate cu camătă
dar nici diavolul nu mai e ce a fost
il capo del tutti capi
acum e doar un bătrîn fără dinți
care are nevoie de îngrijire
la domiciliu

marți, aprilie 12, 2016

prepay bonus



de cîteva zile casa ți-e plină de abțibilduri
cu mici animale sălbatice
inima ți se strînge în piept
ca bonul fiscal pe care-l mototolești și-l arunci
după ce ai bifat tot de pe listă:
broccoli avocado fasole verde cozonacul din care maya
lua numai miezul cu mîinile ei mici
ca niște pui de țestoasă care se-ndreaptă spre apă după
ce-au eclozat
cutia de afine prin care tot scormonea de parcă-ar fi căutat
piatra rosetta
pentru a te face să înțelegi că lumea ta e a ei
ai vrea să întrebi pe cineva
dacă-i normal golul ce și-a făcut loc în tine
ca un leopard care-și ascunde prada într-un copac
golul acesta care te-a făcut să urăști oamenii
într-atît încît îți vine cîteodată să-i strîngi de gît
pînă mor apoi să-i ascunzi în tine pînă ce uită
c-au existat altfel
iar la bătrînețe să mărturisești tuturor
crima perfectă

uneori ai face orice să înceteze senzația asta de lipsă
ai intra în propriul creier ca un chirurg în sala de operație
și-ai rezecta orice urmă de amintire
orice om care-ți trece răzleț prin fața ochilor
ca un mistreț în lumina farurilor
ai încurca între ele cuvintele și-ai întreba în orice stație peco
dacă nu a lăsat cineva o pereche de papucei de un an
pentru o fetiță mov
cum ai făcut înainte să plece
alteori te-ai ruga zile-n șir
și pentru că nimeni nu te ascultă
ai începe să crezi
că dumnezeu și-a instalat robot telefonic
pentru limba română apăsați tasta 1
pentru informații despre ofertele noastre apăsați tasta 2
pentru deranjamente ale rețelei umane apăsați tasta 3
pentru sugestii și reclamații apăsați tasta 4 veți fi preluat
imediat de unul din sfinții noștri
continuarea apelului e confirmarea că doriți ca discuția
să fie înregistrată
pentru îmbunătățirea serviciilor