vineri, septembrie 27, 2013

vespere

există zile în care îmi vine să mă ascund
în orbitele bunicului mort
să bat aiurea în nicovală
să forjez fierul pînă o să împrejmuiesc tot cerul cu un gard
decorat cu lei

sunt zile în care îmi lustruiesc singurătatea cu atîta patimă
de parcă aş fi un văcsuitor trist
că nu are urmaşi să-i ducă mai departe meşteşugul
nu mai pierd vremea cu întrebări dacă există viaţă în moarte
sau dacă dincolo arhanghelii joacă barbut
ori îmi trag la sorţi cămaşa stil army
sunt doar curios
dacă din întîmplare aş căpăta puteri supraomeneşti
şi mi-aş deschide pieptul
oare din el ar ieşi o lumină orbitoare spre care să se îndrepte toţi
ca nişte păianjeni de apă către o bulă de oxigen
sau pur şi simplu un condamnat în formă de inimă s-ar ridica din genunchi
şi-ar porni
spovedit
spre pluton

de la o vreme îmi vine să-mi întorc pielea pe dos
şi să spun tuturor nu sunt eu acela pe care voi obişnuiţi
să-l strigaţi emilică
nu sunt eu acela care înmulţeşte pîinea peştii castanele coapte în jarul mut
nu sunt eu acela care scrie materiale de presă despre cum lazăr şi-a luat moartea în spate
ca pe un camarad rănit în luptă şi l-a cărat pînă la cel mai apropiat
punct sanitar


hai doamne să facem un schimb
fă-mă un simplu comunicat de presă pe care să-l trimiţi în redacţia unei zile

iar eu voi plînge oamenii în locul tău

sâmbătă, septembrie 21, 2013

ultima noapte cu greiere

imaginează-ţi asta

o dimineaţă de sîmbătă în care te strădui să fii punctual
ca umbra care te însoţeşte printre neoane
un autocar plin de femei care vorbesc de reţete naturiste şi despre cum au mai dus-o
în ultimul timp
închizi ochii
în fond ce ţi-e drumul spre piatra
ori cu feriboat-ul din dover

ţi-e dor de tine
ţi-e dor ca de bunicul pe care l-ai băgat în pămînt acum o săptămînă
şi n-ai avut timp să-l plîngi(timp n-ai avut mă întrebi
timp ai avut n-ai avut o durere) ai plîns de plînsul altuia
şi-atît

(tătaia stătea în sicriu cu un genunchi ridicat ca atunci
cînd a fugit prin sat după mine pentru că am înjurat
prima oară
mi-au spus mai tîrziu că
s-a răcit prea devreme)

demult aveam o obsesie(şi-acum o am)
sunt cressus şi tot ce ating se transformă în oameni
sunt cressus şi tot ce ating se transformă în lipsă
lovesc o castană căzută
îmi spune mersi şi-o ia la vale
îi spun
femeie
stai lîngă mine că nu se ştie
poate te mîntuie roata unei maşini
poate piciorul unui copil va arăta adevărata ta faţă

o noapte întreagă am dormit cu un greiere-n cameră
a fost un război corp la corp
suflet la suflet
mi-am legat ochii şi-am zis
lasă-mă să trăiesc altfel te dau pe mîna pescarilor

cît am stat cu ochii legaţi m-am întrebat
de ce morţii trebuie să fie bine îmbrăcaţi
cu ochii închişi cu ceva alb băgat în gură
cu o pălărie pe cap(sau lîngă)
în vreme ce greierii au la cap insecticide ruseşti

de fiecare dată cînd inima bate
se duce un om
ca atunci cînd în sat clopotul bate rar
de fiecare dată cînd mă trezesc
dumnezeu pune capul în pernă şi-mi spune
eşti liber