joi, iunie 30, 2011

cuba libre


flesh

conferință de presă despre întreruperi de curent
mă plictisesc îngrozitor
pun soarelui mustăți și barbă
o răzbunare măruntă
pentru faptul că-mi intră în casă la cinci dimineața
și eu ca o mamă țip la el
porcule unde mi-ai fost pînă acum
mai sînt și zile în care mă ascund sub pernă ca un infractor
și soarele îmi bate în geam arogant
are mandat de percheziție

flesh

nu mă doare nimic
dimpotrivă
îți trăiesc fiecare parte din tine ca pe ultima zi
îmi asum riscul acesta de a fi neinteresant
neascultat
nimeni nu  vrea să știe că nu te doare
toți vor să te vadă plîngînd
e ca și cum ai predica pe muntele tabor în fața unei mulțimi flămînde
și din dragoste de oameni ai înmulți lacrimile
să ajungă la toți

flesh

îmi beau dimineața cu paiul
cuba libre
ah cuba libre
prin venele mele curge rom veritabil
țigara are gust de propolis
duc un război de gherilă
împotriva fluturilor ce vor
să mă asasineze

hei somnoroaso
trezește-te
altfel cum crezi că aș exista eu azi
cînd toată lumea se lasă pe mîinile mele?

miercuri, iunie 29, 2011

bacardi breezer


cît de lumină îmi poate fi uneori
dimineața cînd nu ești lîngă mine dar nu vreau să ies din casă
de teamă să nu te trezesc dormi cu gura întredeschisă ca o fereastră
poruncesc lucrurilor cerului pămîntul să meargă pe vîrfuri
șșșt dragostea mea doarme
pun cafeaua pe foc fac lumea în cinci zile doar ca să-i arăt celui de sus
că se poate
mă uit la tine și toate sînt bune

îți încredințez ție nopțile mele din gara de nord
cînd rătăceam prin toalete infecte
visam că sînt enola gay și că port în mine o dragoste uriașă
atomică
primeam la schimb mesaje obscene scrise pe gresia pișoarelor
oferim distracție domnilor generoși
eu nu sînt domn generos dar am un nume generos
mă urmează fidel ca un pinguin ce-și îngrijește consoarta
tocmai din cauza asta nu pot să mor
pentru că în lipsa mea numele meu
s-ar stinge de atîta durere

îți încredințez ție nopțile mele dîn sinaia
cu bacardi breezer și prezervative negre
cu lumînări pentru și pentru morți
cu păstrăvi și lăutar cîntîndu-mi zaraza
cu o verighetă uitată pe noptieră
cu drumuri care duc invariabil la gară
cu bilete de tren și un controlor care celebrează o liturghie
cei care cunosc motive pentru ca acești doi oameni să nu se despartă
să vorbească acum
ori să tacă pe veci

îți mai dau nopțile mele din londra
cu marihuana crescută în debara și elicoptere care scanează orașul
durerea mea că nu aveam cu cine să-mpart să mă-mpart
garda regală și radio blues
îmi doream să mă fi născut negru și să cînt
într-o bombă din harlem
visam o femeie în care să mă întorc
așa cum un somon se-ntoarce în apele unde s-a născut
după marea migrație

ia-mi toate nopțile pentru că nu vreau să mi te mai pierd dormind
fă din ele o cămașă pe care s-o destrami pe ascuns
cînd vin pețitorii
eu am plecat să închid toate furtunile
într-un burduf

luni, iunie 27, 2011

dă-mi voie să mă prezint


s-ar cuveni să-ți spun bine ai venit în mine
dă-mi voie să mă prezint
sînt un umil cultivator
între coaste am un hectar extravilan
în fiecare an acolo sădesc oase în speranța
că vor crește oameni
primăvara beau adălmașul cu soarele să-mi are tarlaua
între timp
îmi închipui că sînt erwin rommel
sînt un strateg excelent nu pot fi înfrînt în deșertul din tine
țin discursuri memorabile
sweat saves blood blood saves lives brain save both


ți-aș spune că nu există dragoste mai mare decît cea a unui învins
pentru că o dată învins niciodată nu-și mai aparține
primește-mă așadar
deschide-te ca și cum tîmpla ta ar plînge după tandrețea
unui ultim cartuș
uite-așa te-aș iubi
de parcă moartea s-ar îndrăgosti lulea
de viață

în felul tău delicat de a complica lucrurile
m-ai întreba dacă și moartea simte fluturi în stomac
la prima întîlnire
n-aș ști ce să-ți răspund
ai pune botic ai crede că nu vreau să vorbesc cu tine
eu te-aș lua în brațe ca pe o bornă kilometrică ce-mi arată
că nu mai e mult pînă la dumnezeu

s-ar cuveni să-ți spun bine-ai venit
dă-mi voie să mă prezint
sînt un șarpe constrictor
sînt tîmplarul care bate cerul în cuie
să nu te mai împiedici de el să nu mai scîrțîie a pustiu
cînd adormi
sînt un defibrilator
nu mi-e rușine s-o spun
am nevoie de tine
să te găsesc seara acasă
ca o grindă sigură
de care să-mi spînzur
tot restul zilelor


miercuri, iunie 22, 2011

dimineata cu hamurabi si pinguini


am visat că aveam puteri supranaturale
îți era foame
m-am dat de trei ori peste cap
și m-am transformat în peștele sfîntului petru
te-am hrănit și nu ți-a mai fost foame niciodată
închipuie-ți că tocmai atunci
în visul meu a apărut hamurabi
bodogănea ceva despre un cod
cică dacă un bărbat se căsătorește cu o femeie
dar nu au nici un fel de relație căsătoria nu e valabilă
bă juristu lu pește îmi strigă partea intelectuală din mine
asta în codul civil se cheamă că nu se consumă

o vreme am trăit în genunchi
viața mea era o leprozerie
gîndul că nu puteam salva pe nimeni
ori că nu spun ceva important  mă lăsa fără piele
între timp am învățat să mă bucur de viață
nu trebuie să fii mare erou sau mare soldat
nu trebuie să militezi pentru cauze nobile
lucrurile mari se ascund în lucruri mici
fiecare zi ascunde ceva care îți bucură viața
ieri de exemplu am descoperit alunele cu chili
și că pinguinii au tălpile în formă de palme

sînt sigur că dacă ai scuipa în tină
ai frămînta-o în palme și m-ai atinge
mi-ar crește la loc bucățile de coapsă
cu care-am hrănit pajuri intule ce m-au dus
doar în spații pustii
mi-ar crește la loc toate urechile tăiate
de fiecare dată cînd am încercat
să te încătușez într-o pînză

au mai rămas puține de spus
înainte să facem dragoste
o să mă închin și-o să pictez o cruce cu limba pe coapse
să fac dragoste cu tine ori cu dumnezeu
e același lucru pentru că două trupuri împreunate
înseamnă mîinile sfîntului augustin împreunate
a rugă

marți, iunie 21, 2011

evanghelia dupa sfintul valeriu


n-am să înțeleg niciodată distanțele
adică de ce o cursă bacău-luton durează aproape trei ore
și în trei ore sînt aproape de frate-miu
în schimb ca să ajung la tine sînt 13 ore de mers deși distanța e mult mai mică
poate că timpul e invers proporțional cu distanța
cu cît ești mai aproape de cineva cu atît mai mult îți ia să ajungi la el
atunci cum să nu-mi vină să mă port infantil
să-mi doresc să fiu tom cruise
ori măcar ultimul samurai
să mă închin unei săbii cu care spintec toate orele dintre noi
poate așa mi te aduc aproape
mă cuprinde o poftă să-mi fac o colibă între coapsele tale
și de două ori pe an să mă schimb la față
să-ți vorbesc alandala despre un anume domn epuraș
pe care agenția de integritate l-a declarat incompatibil
și dacă poștașii ne bat la ușă ori să ne strecoară facturi
să-i întrebăm regii de la cine percep taxe? de la fiii lor sau de la străini?
dar pentru că nu vrem ne să punem statul în cap
o să-i trimitem pe mare să prindă pești
cu bănuți de argint în gură
o să ne hrănim cu tilapia pentru că ei au fost aici cînd a început totul
draga mea îți spun adevărul
astăzi sînt petru și pe sînii tăi voi clădi
biserica mea

sâmbătă, iunie 18, 2011

înțelege tu ceva dacă poți


bună dimineața mylady
dă-mi voie să mă prezint
astăzi îți sînt aramis
știi tu
muschetarul în slujba propriului soare
mi te poți spovedi și mă poți iubi în același timp
eu o să-mi brodez pelerina cu păcatele tale
ca un strat de kevlar
stai stai stai mi-ai spune
ce treabă au muschetarii cu kevlarul
nu au nici o treabă într-adevăr
dar n-ai simțit niciodată că ți-o ia mintea razna de fericire?

cred în dumnezeu ca în prognozele meteo
de azi pînă mîine aștept furtuni și grindină
între timp mă amuz că m-au băgat în biroul de credite
trec prin fața băncii îi arăt degetul mijlociu
auzi tu să-mi facă mie una ca asta
mie care pentru că te am
sînt mai bogat decît zuckerberg

buna dimineața signora
astăzi îți sînt che
privește-mă bine în ochi
iubește-mă
nu vei ucide decît un simplu om

ți-aș spune că am avut o zi bună
dar pe nimeni nu mai interesează
toți vor să creadă că se poate mai rău
o vreme am fost asistant manager la habitat for humanity
după inundații luam casele
de la ground zero și trebuia să fac portrete de familii
mi s-a dus buhu că sînt un coordonator bun
în mine era intravilan destul cît să fie case
în care unii să iubească pe alții niciodată pe mine

bună dimineața mylady
lucrez în serviciul secret de clișee
sînt bond
vag(a)bond
și ți-o spun cu toată responsabilitatea de care sînt în stare
decît să îmbătrînesc fără tine
prefer să-mi caut o asistentă cumsecade
predispusă la o sinucidere asistată

vineri, iunie 17, 2011

scurt tratat de respiratie


tu nu crezi?
eu cred că a face din mînă unui om
e ca și cum ai invăța să înoți doar pentru a nu te îneca
în fiecare dimineață pe lîngă mine trece un preot cu dubița lui roșie
îmi face din mînă îi răspund
după el trece o betonieră
mă sperie drăciile astea
de fapt mă sperie tot ce e mare
eu mă sperii pe mine că m-am făcut mare
un instructor auto îmi face și el dîn mînă
înotăm toți
într-un soare lichid

îmi spuneai că depărtarea asta ne mestecă aerul
te întrebai dacă tragi aer în piept nu ar trebui să-ți fiu mai aproape
eu îți spuneam că nu plac departarea
doar ceea ce dincolo de ea
e una din zilele acelea cînd mă întreb
de ce după o noapte împărțită la doi
dimineața pielea miroase a celălalt
și da
ai dreptate
de ce nu a fost nici un caron prin preajmă
cînd copiii mei înecați aveau nevoie de-un zîmbet
să vîslească dincolo
și da
toata viața noastră e o bărcuță de hîrtie
cu care petrecem pe alții dincolo
pentru că din asta ne vine iertarea

vineri, iunie 10, 2011

bună dimineața din nou


mi-aș dori să fiu tom sawyer
să-i am alături pe huck și pe joe
să dispar o vreme din viețile tale
undeva pe o insulă aproape
să mănînc ouă de broască țestoasă coapte în spuză
noaptea să ascult în secret ce gîndești despre mine
apoi să m-arăt în toată splendoarea și tu să mă cerți
că ți-am făcut una ca asta

demult
tare demult
sîmbăta mergeam cu o colegă de clasă la orfelinat
luam un copil tuns chilug cu bube albastre în cap
mergeam la cofetărie
îl strigam edmond în speranța că într-o zi
va da de abatele faria
seara îi stringeam mînuța prin grilajul de fier
mami
tati
am învățat atunci adunarea împărțirea despărțirea
și alte dureri

tot ce mă doare
mă îngroapă pînă la mijloc
și nici un corb pe aproape să-mi dea o gură de apă
nu mai știu să vorbesc
nu mai știu să m-apropii
toți te întreabă de ce plîngi
nimeni de ce rîzi

ceea ce ar trebui să știi despre mine
sînt omul care poate ieși din orice
ca houdini
te rog nu mă întreba cum
dacă ți-aș spune
mi-aș pierde pîinea

joi, iunie 09, 2011

alege tu pentru mine


n-am spus-o eu dar nu știu de ce
azi simt nevoia să repet obsesiv
vă mulțumesc pentru că în drumul meu spre nicăieri
mi-ați permis să trec prin viețile voastre

ți se întîmplă nu?
să ai o mulțime de lucruri de făcut dar nici unul pentru tine
să ai senzația că că toți se bazează pe tine pentru că ești
singurul rămas în viață și din dorința de a le face pe toate
greșești totul
da
cel mai mult mă sperie că nu știu cu ce să încep
alege tu pentru mine
conferință de presă direcția anti-corupție
accindet rutier cu cinci victime
un preot a snopit în bătaie un enoriaș
medicii de familie sparg gașca
și peste toate acestea mi se rupe inima
o bătrînică tîrăște după ea o sacoșă de rafie plină cu flori
pîș-pîș se apropie copilu' nu cumperi flori?
că n-am bani nici de-o pîine

ei și-atunci cum să nu-ți vină să plîngi
și lacrimile tale să înmulțească pîinile
și peste tot să înoate păstrăvi pe care să-i prinzi cu mîna
să hrănești toate bătrînicile și toate florile
atunci cum să nu regreți că nu te-ai născut
paj la curtea miracolelor
și seara cînd te duci acasă obosit după atîtea minuni
să te aștepte în prag o femeie care miroase a lapte fiert

îți vine să te spînzuri dar la ce folos
dacă jos sînt cazane
te doare ceva dar nici tu nu știi prea bine ce
te duci acasă puțind a cadavre de animale și a canalizare
mesteci în silă te bați pe umăr și-ți spui
lasă bă
că cineva se gîndește la tine
și te cabrezi ca un mînz în așteptarea furtunii

citesc o știre despre un motan care a supraviețuit după ce
o săgeată i-a străpuns craniul
mda
și eu am spraviețuit după ce oamenii mi-au străpuns sternul apoi au plecat
de parcă ar fi predat un curs de chirurgie perfectă
de ce n-ar fi și asta o știre?

astăzi alege tu pentru mine
ce vrei să fiu
miezul de nucă
sau coaja care-l dospește?

marți, iunie 07, 2011

tourniquet


am început să-mi tai zilele de parcă aș fi angajat la primărie
să tai copacii bolnavi din oraș
trăiesc cu spaima că la viitoarea furtună mă voi prăbuși
peste firele de înaltă tensiune ori peste mașini
nu mai închid ochii nu mai visez astăzi sînt cressus
și tot ce visez devine real

de multă vreme duc un război dar nici acum n-am aflat
împotriva cui
pieptul e un aerodrom de pe care decolează păsări sinucigașe
în picaj luminează noaptea altora
stau ghemuit pe țeasta devenită podea
mi-e groază de momentul în care voi rămîne fără povești
pentru tine

dimineața un bătrîn strînge chiștoacele din fața redacției
dimineața strîng resturile celor care o vreme m-au locuit
ți-aș spune că oamenii sînt niște arderi necontrolate de vegetație
undeva la etajul opt cafeaua dă în clocot
mă surprind fredonînd un pitic atit de mic s-a-necat într-un ibric
dumnezeule cît contează să ai pe cineva care de dimineață se gîndește la tine
e ca și cum moartea ar intra în pămînt de rușine
pentru că a venit după unu și
a găsit doi

vineri, iunie 03, 2011

bună dimineața


a
știi ce mă enervează cumplit?
au desființat trecerea de pietoni din drumul meu spre redacție
putea să fie drumul meu spre oriunde
drumul oricui spre oriunde
orice om are nevoie de o trecere
e ca și cum aș scrie tu nu exiști
și cum am scris tu ai incetat să exiști

aș putea să-ți turui la nesfîrșit despre viața mea
trăită ca un flux google reader
un polițist s-a împușcat în cap big deal
tu nu m-ai crede dacă ți-aș spune
că-i trăiesc moartea
aseară a plouat torențial
făceam reportaje despre canalizări înfundate
cu apa aproape de genunchi
o mîngîiam ca pe un cîine dresat
un astrolog mi-ar fi zis că altă explicație nu există
sînt născut într-o zodie de apă
de aia nu mor
sînt prea curgător să mă primească
pămîntul

maică-mea zice că m-am născut la șapte luni
iar cînd au tăiat cordonul ombilical
am dat din picioare
probabil de aia am un buric diferit puțin ieșit înafară
probabil de aia tot caut buricul pămîntului
știu
sînt ironic dar dincolo de ochi se ascunde
atîta tristețe că nici dacă m-ar alăpta dumnezeu
n-aș putea spune că sînt în regulă

cînd m-am trezit dimneață mi-am spus
uite
e o zi bună nu de murit că la asta ne pricepem mai toți
ci o zi bună de pus întrebări
n-am fost bun niciodată la matematică
așa că în prostia mea întreb
dacă unu și cu unu fac doi
atunci cît face
unul singur?

miercuri, iunie 01, 2011

tot un drac


ia să vedem astăzi ce mă mai doare

pe trecerea de pietoni încerc să-mi aduc aminte
dacă am închis geamul de la balcon - s-a anunțat grindină
fosta mea profesoară de biologie a murit
printr-a unșpea mă lăsase corijent un trimestru
maică-mea n-a știut niciodată ar fi intrat în pămînt de rușine
pentru că și ea e profă de bio
încerc să-mi aduc aminte dacă am încuiat ușa
dacă am stins lumina e momentul în care mă cred apostol bologa
mă apuc de gulerul cămășii îmi urlu ai ucis
lumina

frica

o da
frica asta de a rata sfîrșitul
e tot un drac dacă acum totul e plin de oameni
ori dacă mîine o explozie depopulează lumea
și rămîn singur în viață
hmm
singur sau singurul
după cum ziceam tot un drac
și frica de oamenii care mă salută
pentru că nu-mi aduc aminte unde
i-am cuniscut

ce mai am de făcut

îngrijesc praful de pe televizor
semnez un contract prenupțial cu o vrabie captivă-n balcon
mă fac frate de cruce cu un păianjen
el winnetou el old shatterhand
mă surprind întrebîndu-mă
suflete al meu încotro
îți spun adevărul
ferească-te sfîntul să ajungi în momentul în care
stai față în față cu tine și-ți pui întrebări
ca la bursa locurilor de muncă
suflet angajator caută
trup cu experiență

scrisoare din singuratatea unei redactii 2

s-ar cuveni acum să mulțumesc domnului dumnezeu
că mi-a dat o viață frumoasă
atît de frumoasă
că viețile altora s-ar buluci să mi-o sărute pe gură
dacă ochii deschid mă trezesc în poarta poliției
așteptînd dubele diicot-ului încărcate cu traficanți de țigări
mîinile-mi tremură pe microfon
suspecții își acoperă chipul cu plovere
dacă ochii închid mă trezesc înconjurat de copii care cîntă
niște consilieri împart pachețele cu dulciuri și fructe
vor să-mi dea și mie poate am acasă copii

e curios ce se poate întîmpla într-o jumătate de oră
sîngele curge cu frenezie de parcă ar fi un stăpîn beat
ce-și biciuie calul
duci mîna la piept prea tîrziu
inima e o minge care-a sărit peste gard
în curtea vecinului

așa cum iepurii lasă urme prin iarba înaltă
o tristețe surdă e urma trecerii mele prin lume
undeva uitat în orbite
un copil îmi desenează conturul pe asfaltul încins
se visează criminalist
undeva pierdut în orbite
îmi desenez conturul pe cerul închis
visez ca pot ierta pe oricine

cîteodată inima bate în gol
ca un ceas care a rămas fără ore
mă trezesc sub lumina unui neon imitîndu-l pe michael
frate-miu rîde prince e mai bun
s-au întîmplat toate demult dar parcă nu mie
tata dinamovist eu stelist
a pierdut steaua cu 4 la 6
nu știu de ce mi-a fost drag totdeauna
de cei care pierd

s-ar cuveni acum să mulțumesc domnului dumnezeu
că mi-a dat o viață frumoasă
atît de frumoasă
că i-ar cînta pînă și morții de leagăn
dar uite că mă simt ca muzeul madame tussauds
topesc figurinele celor ce nu-mi mai sînt