luni o să mă duc la război un război oarecare
nu ştiu trecut sau prezent
beirut angola vietnam
o să vînez inamicii prin subteranele junglei cu aruncătorul de flăcări
eu sunt aruncatorul de flăcări
cînd zîmbesc totul ia foc în jurul meu
prea mult napalm şi singurătate
(da de ce să nu foloseşti cuvîntul singurătate îmi sună o voce în cap
pentru că e un clişeu bag în mă-sa toate clişeele dă-mi tu o senzaţie nouă)
marţi o să mă duc în china şi-o să mă însor normal
cu o chinezoiacă
da de ce bă mă întreba cartoafă la zece ani după ce ieşisem de la
luptătorul cu flautul
pentru că au ochii oblici şi mă învaţă karate dacă
mai dă tăică-miu-n mine îi rup inima
şi ce faci tu bă cu chinezoiaca
o iau în braţe şi o sărut
miercuri am să aterizez pe acoperişul căminului cu elicopterul
poate sunt foarte bogat poate nu asta e mai puţin important
se va uita ca vita administratorul care mi-a luat buletinul doar ca să urc la tine
ca vita se va uita va întreba cine sunt
nu contează în mintea mea
e totul posibil
(aceeaşi voce din cap îmi spune că toată chestia asta nu e poem dar e satisfăcătoare ca penintenţă
corect
nu m-am spovedit de vreo zece ani vocile din cap încetează doar dacă le dai dreptate)
joi o să am interviu pentru job (între noi fie vorba nu am da trebuie să-mi găesc şi eu
o ocupaţie de paşte mă gîndesc la ocupaţia germană din franţa în al doilea răboi mondial-
şi retrăiesc ziua de luni mi-am ales prost războiul)
yap sunt patetic uneori te ajung toate şi explodezi în mîna iubitei ca un proiectil găsit în pădure
de nişte puştani idioţi care se joacă de-a nemţii
vineri hmm să consultăm agenda încărcată de altfel prevăd un moment de sinceritate maximă
(vocea din cap tace i-am dat 300 de absint în club a)
nimic nu se întîmplă şi totuşi lîngă mine se trăieşte
acestae poemul singurătăţiiabsoluteabsintuluiabsolutnimicnumiiesebine
sîmbăta e ziua în care visez că mă întorc acasă cu trenul
îmi injectez morfină încerc să scriu ceva mesaje dar mă simt prea bine
îmi pun în ordine actele la capăt de linie mă găsesc controloriii dormind cu capul pe rucsac
măcar pentru asta ar trebui să mori o dată să vezi ce zic oamenii despre tine
(vocea din cap s-a trezit îmi spune că suntem suma celor care se gîndesc la noi
şi că ai fi un momument de prostie mai ia o bere neagră şi nişte absint ne punem noi de acord)
duminica e ziua în care mă pun de acord cu vocile mele vocile mele fac un duş
apoi o iau de la capăt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu