1
o dată pe săptămână
lipesc urechea de pernă și-ncerc
să ascult bătăile inimii
încerc să ghicesc ce vrea să spună
ca atunci când eram copil
și vorbeam cu ai mei printre uși
la telefoane din cutii de tablă
legate-ntre ele cu ață
de obicei roșie
ca să fie mai limpede vorba
tot ascult și-ncerc să pricep
dar e greu
vorbitul de unul singur e o limbă
care dispare odată cu tine
2
cred tot mai mult că
ce ne deosebește pe noi
oamenii
de restul creației
e că nimeni n-ar putea pentru semenii lui
să însemne într-o zi totul iar în alta nimic
de aia spunem
că viața noastră-i un iad permanent
dacă iadul înseamnă lipsa lui dumnezeu
și dacă suflarea divină-i în fiece om
atunci ai trăi altfel lipsa aproapelui
dar nu nu nu
inventăm motivaționale tâmpite
cum e fă rai din ce ai
așa cum din sânge
nu poți face apă
nu poți face rai
din iadul pe care îl ai
cel mult poți merge prin el
cu încăpățânarea lui Churchill
dacă unul sau altul se-ntreabă
de ce permite dumnezeu răul
e pentru că toți uită prea repede
binele
sau cred că li se cuvine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu