sunt zile în care fără să vrei
te gândești că mai devreme sau mai târziu
te vei strânge ca iarba cosită
și nimeni nu va cunoaște
locul în care ai stat
atunci îți rătăcești mințile de durere
că n-o să apuci să guști pastéis de Belém
că n-ai vizitat insulele Hebride
că n-ai dansat liber ca Anthony Hopkins
după 39 de ani de sobrietate
și fix în momentele astea
ăl de sus te lecuiește de tot netrăitul
îți arată în slowmotion hidoșenia lumii
ce va să vină
ca o voce în telefon care se tot întrerupe
într-o arie fără acoperire
atunci sufletul tău binecuvântează
pe domnul și binefacerea lui
de a te naște în lumea care îți trebuie
te apuci de trăit
mai vârtos ca un pui de zăgan
care-și împinge din cuib
fratele mai nevolnic
o gură în minus
o pâine în plus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu