marți, septembrie 09, 2025

din regatul unit al marii închipuiri, cu deosebită considerație 🙃🙃🙃

 

2-3.09.2025


animalul acesta pufos și abominabil 

s-a ghiftuit cu tot ce-aș fi putut 

să însemn 

îl voi ucide în somn 

nu există altă ieșire 

când trebuie să decid 

dacă sunt Iona 

sau burta balenei 


la primul Crăciun abstinent 

după slujba Ajunului 

am găsit în fața bisericii 50 de euro 

prin fața ochilor mi-a trecut 

comprimată într-o singură clipă 

dispersarea prelinsă de-a lungul anilor 

când aș fi dat orice pentru o doză de argus strong pentru un muscățel ori o combinată 

și născoceam drame halucinante 

în variante print PDF sau ebook 

10 lei cu autograf de preferință 

prin western sau moneygram 


am luat banii i-am pus în cutia pentru donații 

am ridicat ochii spre cer și-am zâmbit:

bine jucat Doamne bine jucat 

știu că mi-ai copt-o demult 

dar ce-i al tău e al tău când e vorba 

de creație și circumstanțe 

bine jucat Doamne bine jucat 

am zis și când s-a introdus treaba cu SGR-ul

acum ai soluții la toate crizele mele 

îmi spui printre rânduri că 

viitorul era mai blând 

înainte 


3.09.2025

(03.44)

(rupestre la minut)


ce culoare are viața de dincolo?

brună ca iodul 

din nucile verzi 


cum face sufletul când părăsește un trup?

ca un sprinkler pornit din senin


dacă un demon ar ajunge la ATI

și-ar avea nevoie de sănge 

ai dona pentru el?

fără-ndoială

sunt dealer de sânge universal 

prima doză e gratis 

întotdeauna 


într-o altă viață am fost colecționar 

compulsiv de lumină 

astfel nu pot să-mi explic 

de ce mă pricep la un singur lucru:

să schimb filtrele

la dezumidificatorul de întuneric 


3.09.2025

(06.37)


am prins o zi atât de tăcută încât a trebuit s-o declar arie protejată

când ies afară trag după mine tot aerul

pieptul mi se cabrează

de parcă ar fi ultimul cal sălbatic din deltă

o zi atât de tăcută 

încât și sfredelin panicat 

se jură că nu-i responsabil

până și el are metode mai civilizate 

de a pune oamenii pe chituci 


mă uit cu dragoste la străinul acesta

e tot ce am

iertarea nu vine niciodată când o ceri

doar când nu mai ai nevoie de ea

demult îmi închipuiam scriitorul 

ca pe un samurai ce moare cu demnitate 

în timp ce-și spintecă pieptul pe foi neîncepute 

acum tot ce scriu eu un fel 

de a purta pielea invers 

ca atunci când te-mbraci din greșeală pe dos

și n

ecunoscuții citesc eticheta interioară 

cu voce tare 

20% cotton 80% polyester 







Niciun comentariu: