şi nu mai am prieteni din braţele cărora să-mi fac o targă şi nu mai am curaj pentru clipa din urmă tu ştii c-o să vină bolnavă şi suplă oamenii au nevoie de oamenii să-şi lingă unul altuia rănile saliva timpului o să le vindece şi nimeni n-o să-şi mai aducă aminte de ele regret doar că n-am putut face mai mult de cănd eram mic am visat să murim toţi odată
să nu mai plîngem pe nimeni şi nimeni să nu ne plîngă acum ştiu dumnezeu e o minciună dumnezeu nu e minciună fiecare cu timpul său cu lumea lui cînd va veni dimineaţa cu mîinile înleştate în trupul meu ochii mei vor sădi doar mirare