încă o dimineață în care stau la coadă
la luca
nu cumpăr nimic
doar caut dogoarea cuptoarelor
cum două trupuri caută noaptea
să se pătrundă unul pe altul
vînzătoarea zîmbește și zîmbetul ei
trece prin mine cum trece curentul
electric
prin firul de cupru
prin bluza desfăcută-ntr-o doară
sînii răsar ca ochii pe jumătate
deschiși
îmi vine să-i spun
a crede că oamenii iartă
e un fel de a crede
că particula lui dumnezeu
ar avea legătură
mă depărtez rușinat
în tenișii mei cu un număr prea mare
picioarele pleoscăie de zici că-s niște
cormorani
prăbușiți de bunăvoie în apă
iubirea față de oameni dispare cînd îmi
pierd portofelul
în el am doar două carduri și un permis
expirat de conducere
un țigan cu barba tunsă milimetric la modă
și haine țipătoare versace
îmi spune că dacă-l vreau înapoi
să-i dau 10 lei să bage în aparate
cînd vede că n-am nici un chior se jură
că n-o să mai facă fapte bune pentru
calici
sunt din ce în ce mai convins
a crede că oamenii sunt din naștere
buni
e un fel de a crede că există magie
cînd faci sex pentru prima oară:
la început delirezi de emoție
apoi te zvîrcolești de durere
și-ți spui că te-a pedepsit dumnezeu
cînd ți s-a rupt ața și
te piși numai sînge
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu