patroana unui amanet îmi povestește
cum foloseau egiptenii cristale negre la înhumare
îmi lipesc limba de cerul gurii
ca o îngenunchiere o altă femeie îmi spune că timpul nașterii
și al morții
îl hotărăște doar dumnezeu
în rest fiecare își preia trupul
cu proces de predare-primire
cît am îmbătrînit de cînd n-a mai trecut nimeni prin mine
senzația amuzantă că sînt un apartament care se degradează constant
cumpărători lipsă
m-aș lipi de scoarța unui copac de fiecare dată cînd ies din casă
ca un copil care se lipește de mama pe un peron agitat
nu mai e nimeni nici dimineața nici seara
e atîta liniște încît mă jur pe dumnezeul meu
aud clipocind lacul din st james park
tot ce e omenesc a început să mă obosească
mi-aș dori să fiu o vită
să-mi petrec viața molcom
să nu-mi fie teamă de viespi
să mă spele ploaia de vară
să am un stăpîn blajin
care să mă adoarmă
înainte de sacrificiu
nu mai e nimeni nici dimineața nici seara
mai nou caut tovărășia morților
mă simt straniu în fața lor
parcă o parte din mine se desprinde și privește de sus
cum trupul acesta se zbate
ca un iepure pe care tata-l tăiase într-o zi de paști
oarecare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu