Că pînă și dracului i-a fost frică să doarmă
Cu lumina stinsă și-a început să se roage în gînd
Fă Doamne mai repede ziuă sau
Ia-l de pe capul meu pe nebunul acesta
Pentru că în curînd
Toți vor dori să fie mai buni ca nu cumva să ajungă
Ca el
Între timp eu am așezat masa-n tăcere
Trebuia să-mi țină și de prînz și de cină
Capu-mi era plin de întrebi idioate:
De ce cîrnații populari se cheamă cîrnați populari
De ce în orbite am oameni în loc
De globi oculari
Am pus morții o babețică imaginară
Am lăsat viii pe dinafară și-am început cu o cruce mare:
Mulțumesc Doamne pentru aceste daruri pe care mi le-ai dat
Aproape poet
Aproape director
Aproape om
Aproape o casă
Aproape-o femeie
Atît de aproape de cei ce nu mai sunt că cei ce sunt
Au uitat că-s unul de-al lor
Aici s-a făcut atît de pustiu
Că pînă și lui Dumnezeu i-a fost frică să doarmă
Timid m-a trezit și mi-a zis
Îți dau de la mine un an
Numai aprinde naibii lumina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu