în semiîntuneric
frunza de pătrunjel din chiuvetă
îmi pare o creatură
care își dezmorțește picioarele
un păianjen sau ploșniță
ca să-mi alung frica repet ca neghiobul
un slogan văzut peste zi
răsfăț și eleganță pentru
căței cu prestanță
apoi calculez
câți ani m-a locuit Dumnezeu
fără să plătească chirie
fără să citească măcar o dată
apometrele sau curentul
mulțumindu-se doar să fie acolo
când nu mi-a fost bine
legal vorbind
nu pot să-i tai apa curentul ori gazul
nici să-i scot lucruri în stradă
dacă e s-o luăm p-aia dreaptă
suntem oameni ce mama naibii
nu pot să-l las tocmai acum
la ananghie
când vine moartea și frigul
iar când îmi aduc aminte de Mikhail
colegul de cameră din stiching creda
care-mi punea cuțitul la gât
după fiecare sezon game of thrones
stropit cu rachiu de cartofi
las de la mine și-mi spun
că la viața mea am fost locuit
de alții mai săriți de pe fix
în plus
e destul loc în mine pentru-amândoi
mi-e cam lehamite să tot adorm
cu televizorul deschis pe bbc earth
și când mă dau jos din pat dimineața
să mă cert că am tras iar
toată plapuma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu