@

într-o zi mi-am văzut moartea cu ochii

(sincer să fiu cine o vede  și-i scoate apoi îi dă de pomană

mai bine orb decît mort)

de fapt cînd m-am trezit ziua aia prevestea ceva

un AVC

EPA

sau ce mi-o fi dat dumnezeu

după cum îți ziceam

mi-am văzut moartea cu ochii

era o sinagogă

o baie comunală

sau un mercedes neapărat negru

în tot timpul ăsta vena artera capilarul sau ce-o fi fost

voia să iasă din capul meu ca un vierme

am început să rîd

crezi că aș fi tras?

dacă aș fi avut vreo armă?

noo

aș fi donat-o în scopuri mai mult sau mai puțin caritabile

ca de exemplu să se cumpere ulei pentru copiii din kenya

cînd am împlinit 20

mi-am propus să nu ajung 35

era frate-miu lîngă mine era vodcă gin era ok

aveam o grămadă de cunoscuți niciun prieten

acum am o mulțime de prieteni și ce să fac?

să-i onorez pe ei sau pe mine?

aș prefera cînd voi ieși din scenă

deși țin cu city

lumea să-mi cînte you will never walk alone

știm toți că pe drumul acesta suntem singuri

dar dacă ai galerie

îți înghiți mai ușor lacrimile

iar dimineața nu vei avea ceară pe gene

îngerul meu păzitor are un obicei șui

cînd mă uit pe umărul drept și mă rog

la dracu

el e pe umărul stîng și joacă table cu sfîntul episcop emilian

cînd mă uit pe umărul stîng

numai de-al naibii stă cocoțat pe umărul drept și se rățoiește la mine

bă

tu știi să te rogi?

newskeeper

de la o vreme îmi vine să mă ridic din mine și să plec

să mă găsească legiștii

de-a latul întins pe marele pat

pe care eu mi l-am imaginat asfalt(îți dai seama că asta nu mai contează)

fără bilet de adio

numai de-a dracului să-și stoarcă toți creierii criminaliștii

dacă a fost vorba

de o moarte accidentală sau

de vreo viață

pentru că îți spun sincer

m-am întîmplat

fără să cer (deși cerul e acuma închis)

am venit pe lume normal bătînd din picioare

de parcă aș fi fost la concertul sopranei maria

numele mi l-a dat o mătușă care ne trimetea pachete lunar

prăjituri de orez zahăr ulei de măsline

îmi pare rău ce să zic

s-a stins ca lumînările pe care le făcea

și eu zic într-o zi să mă sting

ca o știre

îți vorbesc ție de stingere

pentru că ard mai ceva ca rugul de muntele tabor

scriu scrisori măicuței maria măicuței agata

mulțumim pentru prăjiturile cu orez

pentru iepurașii de ciocolată

să vă aibă domnul în pază

să mă aibă domnul în pază

de la o vreme îmi vine să mă ridic din mine și plec

cineva pipăie locul gol ca și cum ai trăi

iar dimineața întinde mîna să vadă dacă mai ești lîngă ea

sincer îți spun

azi e o zi perfectă

nici soare nici ploaie

nea petrică e beat

aș bea un sfert

aș pune capul în pernă și aș muri

dar numai puțin

să văd cum e

pentru că mîine trebuie să-ți fiu aproape

sau m-aș lega de porțile cerului și-aș protesta(mai nou am văzut că se militează pentru păstrarea salcîmilor)

ete na

aș protesta pentru dreptul de a te vedea în fiecare dimineață fix la ora 6

cum deschizi ochii

mary had a little lamb

"Why does the lamb love Mary so?"

the eager children cry;

"Why, Mary loves the lamb, you know",

the teacher did reply.

inevitabil

cînd toate vocile tac

începi să vorbești singur și te întrebi ce mai faci

îți spui că te bucuri de viață că umbli prin cer cu soarele ca atunci cînd erai mic și plimbai

cercul pe uliță

e drept încă te mai enervează țațele care umblă cîte trei pe trotuar

și trebuie să le faci loc să treacă

în gînd le pui un bănuț pe pleoape

te mai enervează oamenii cu animale de companie care se cacă pe unde apucă

și așteaptă salubritatea să spele străzile cu șampon

șoferii care nu-ți dau prioritate cînd pui piciorul pe trecerea de pietoni

ai scoate sabia și le-ai tăia un picior

dar știi

că cel care scoate sabia

de sabie va pieri

e curios cum memoria se adaptează

ca un prunc ce lovește în pîntec să-ți spună da sunt aici

cînd nu mai sunt oameni pe care să-i ții minte

există numere de înmatriculare ale mașinilor în care se află oameni

pe care nu ar trebui să-i ții minte

există indicatoare spre oriunde

niciodată spre cineva

scrii la ziar

despre luna pădurii

despre însămînțarea cu rapiță

despre traficanți de țigări

înveți să te rogi

doamne îți mulțumesc pentru ziua de azi

fă-o să fie ca ziua de ieri

fă-mă să fiu oarecare

și în puținul timp rămas liber

îți dresezi umbra ca pe un cîine ce caută

supraviețuitorii unor dezastre

în speranța că te vei găsi într-o zi

pentru că altul va fi prea bucuros că trăiește

ca să se mai gîndească la tine

 http://www.youtube.com/watch?v=_DboMAghWcA

let me go

obișnuiam să cred

da

obișnuiam să cred

că pot merge pe nori ca petru pe apă

că în piept am trei cocoși care salută

renunțarea la viață

te-ai uitat vreodată atent la o flacară?

nu te simți vinovat că vrea să fie om?

nu te simți vinovat că vrei să fii o flacără și de fapt

ești un fel de tom sawyer împărțind ultima bucată de tort

cu becky?

am ajuns să fiu gardianul propriului sânge

îl scot la plimbare

apoi masa

joacă basket două ore

iar noaptea așteaptă recursul

*

hey bro

îl mai ții minte minte pe rooney?

mă trezesc în fiecare dimineață la 6

inima bate cu lăbuța la ușa pieptului

o scot afară să-și facă nevoile

aici nu e ca în londra nu ai parcuri pentru animale de companie

nici pubele pe care să scrie only shit heart waste

aici se fumează în spații publice

și tot aici se consumă idile

de unică folosință

nu am nimic de spus dar vorbesc

să mă conving că încă mai sunt viu

ori că mai am puțin și dau colțul

nu colțul ăla pe care-l știi

ci ăla după care te ascunzi când joci v-ați ascunselea

crezi că ai găsit o ascunzătoare bună și ești mândru de tine

crezi că nu te va găsi nimeni niciodată și vei atinge stâlpul

dar dumnezeu te strigă de la balcon

treci în casă că s-a făcut ora

 iar tu cu tupeu îi răspunzi

numaipuțintati

ca am venit singur pe lumea asta

și nu vreau să plec la fel

sindromul stockholm

uneori pun capul în pernă

deși recunosc nu merit asta

nu știu cine pe cine ține ostatec

ori mă apăr eu de lumină

ori lumina a înțeles că exist

deci

nu pot să scap din viața asta

o știu prea bine

i-am pus un pistol la tâmplă( ce tragedie nu?)

suntem doi ostateci și habar n-avem ce vrem

ceea ce vă zic eu e minunat

am două perne

eu am strâns una în brațe

viața a strîns și ea una

eu rîdeam că viața nu are brațe

deci tot eu eram cel cîștigat

dar a venit tîmpenia asta

eu scriu cu helvetica r

și totul se trăiește cu times new human

acum vine și rima

suntem noi trăitori de cuvinte

ori chiriași de morminte?

( de ce doamne nu mi-ai spus că e greu să trăiești?

e ca și cum ai intrat într-un om și ai urlat: toți ghiavolii la pământ

știai, normal, că femeia nu avea buton de panică, eu ascultam emilie simon

numai tu numai tu numai tu voiai

tu ce voiai?

să recunosc că am greșit?)

dacă ți-aș cânta ca emilie je t'eme nu m-ai crede

tu nu ai nevoie

tu ai nevoie de oameni care să creadă

cu toate astea

îți spun foarte naiv

ferește-te de lunetiști

luni am de scris un articol important despre o fabrică de biogaz

mai bine predă arma nu-ți fă probleme

ai să scapi cu două trei sedative

și pentru că suntem la capitolul capitulare

să iubești nu înseamnă să crezi

să trăiești nu înseamnă că ești viu

e rândul tău acum

neverwas

într-o zi oarecare(atunci cînd voi crede că au nevoie de mine)

am să închid ochii de parcă aș închide seiful unei bănci

aș scrie pe cer tot ce mă doare

mai întîi aș sufla așa cum făceam pe vremuri pe geamurile compartimentelor de tren goale

apoi cu degetul aș scrie s.o.s-uri și rugăciuni

ca să-mi ascund neputința e mai ușor să spun că nu am fost niciodată

că am fost o scînteie care a făcut dragoste cu un strop de apă

că am fost vineri și dumnezeu robinson

oho și ce bine ne-a fost hrănindu-ne cu iezi imaginari

și stafide

da

poate că n-am fost niciodată

am citit biblia dar ea o să mă citească vreodată pe mine?

am primit fiecare zi ca pe un blid de orez pe care îl primește un deținut

am mulțumit gardianului

am primit fiecare zi ca pe un glonte în cap

așteptînd ca soldații să-mi scoată dinții de aur

am făcut dragoste cu fiecare zi și în fiecare noapte m-am trezit cu banii pe noptieră

am scris crezînd că mă curăț

că voi fi iertat

ceea ce dumnezeu a greșit

omul să nu despartă

pentru mine a devenit mult mai ușor să zbor

decît să merg și să văd asfaltul ridicîndu-se în miezul nopții

ca london bridge

să facă loc celor ce nu mai sînt

porniți într-o croazieră de lux

un singur regret

eram pe mont blanc și s-a crăpat cerul

dacă aș fi știut

forțam puțin și mă strecuram în el

puteam să joc la păcănele fără să pierd

nici un om

însă eram băutor de bere neagră și aveam de două ori greutatea normală

de-atunci am renunțat la bere

îmi beau propriul sînge zicîndu-mi că e sîngele domnului

am slăbit și stau cu ochii spre cer în speranța

că o să crape din nou

îți spun ție toate acestea

pentru că mi-e tot mai greu

în orașul acesta care miroase a spermă

și a carne de vită proaspăt tăiată

mi-au luat cele patru sute tancuri

le-au dus la topit

au făcut cruci pentru cei care mor fără nimeni

m-am săturat să primesc fiecare zi ca pe o citație de la un executor judecătoresc

ce mă anunță că a cedat creanțele unui alt înger asfixiat

într-un final mi-aș vinde și sufletul

celei care știe să-mi închidă ochii