miercuri, februarie 02, 2011

Sfintul Iuda

Există cîteva lucruri pe care am promis că le fac pentru că alţii nu mi le-au făcut mie. Ca de exemplu, dacă cineva pe stradă îmi cere o ţigară, îi dau chiar dacă e ultima. Cu o singură excepţie: să nu fie copil cel care îmi cere. Şi asta pentru că, demult, în Gara de Nord, am cerut o ţigară şi am fost refuzat la modul cîineşte.
Celui ce mi-a greşit îi voi da întotdeauna o şansă de a-şi îndrepta greşeala. Pentru că mie nu mi s-a dat o astfel de şansă şi ştiu cum e să trăieşti cu regretul că ai fi putut face mai mult dacă... Pentru că în fond toţi sîntem oameni, nu Cristoşi răstigniţi în urma unui sărut. Nu condamnăm pe nimeni la moarte în urma unei rătăciri de moment.
Celor ce dau sfaturi nu le dau sfaturi.
Nu voi reduce un om la două-trei lucruri. Pentru că am fost redus şi mi-au îngheţat mîinile care au rămas pe dinafara mea: Pe dinafara a tot ceea ce în ochii unora am însemnat.
Pe cei ce nu visează am să-i învăţ să viseze cu ochii deschişi. Pentru că am rămas odată fără vise în pasaj la Universitate aşteptam metroul să termine cu mine dar cineva mi+a oferit unc unde să dorm şi să visez
Pe cei ce şi-au găsit echilibru îi voi conduce la gară. Pentru că echilibru înseamnă distanţă faţă de tot ceea ce e omenesc. Pentru că am avut şi eu echilibru iar viaţa mi-a fost un discurs tern despre starea naţiunii.
Şi cel mai important: niciodată nu-i voi uita pe cei ce mă uită. Pentru că ştiu ce înseamnă durerea de a se gîndi nimeni la tine.

2 comentarii:

ZiuaDeDupa spunea...

I think you really need a bear hug.

>:D< (ma rog, nu face prea multe, dar macar ideea...)

emil spunea...

thx