un masai pe luton

de la o vreme îmi doresc doar

să am vederea albinelor

ochii mei să aibă mii de celule în aşa fel încît

în locul unui singur om să văd o mie

seara îmi las mintea s-o ia razna

închipui scenarii în care bineînţeles

eu sînt eroul

eu părăsesc ultimul un pescador ce se scufundă

în strîmtoarea bering

eu părăsesc ultimul camera înainte ca focul să se înteţească

realitatea îmi găureşte orbitele

ca pe o vită crestată de săgeata unui masai

sînt ultimul pentru că sînt singurul

un soi de panică mă cuprinde

parcă aş fi pe luton aş trece de check in

şi mă pierd de cei care au aceeaşi direcţie cu mine

mă agăţ de telefoanele publice

în speranţa unei voci prietenoase

ştiu că nu sînt matur pentru definiţii

dar mi-a ajuns pînă la gît

viaţa mea e o staţie de taxi

în care celor ce pleacă

le cer tarif dublu

de noapte