miercuri, iulie 07, 2010

Domnul Boc, sinistraţii şi caracatiţa Paul















Pentru cine nu ştie, caracatiţa Paul este o adevărată vedetă în Germania. Pînă acum a prezis corect toate victoriile şi înfrîngerile naţionalei germane la campionatul mondial din Africa de Sud.

După inundaţiile din 2008 am asistat la un adevărat pelerinaj al oamenilor politici în zonele afectate. Memorabilă e scena în care Traian Băsescu se urcă în cuva unui excavator şi merge prin Tămăşeni pentru a evalua situaţia. Televiziunile centrale s-au îngrămădit să ia cît mai multe cadre. Stăteam undeva pe margine şi-mi venea să rîd. Ce-am ajuns noi, presa, să ne dăm coate în gură pentru un cadru cît mai reuşit. În Doljeşti Lazlo Borbely intra din casă în casă şi evalua situaţia. Noi, fuga după toţi miniştrii care s-au perindat pe atunci, în speranţa că vom prinde un cadru cît mai sugestiv. Atunci preşedintele şi miniştrii erau încîntaţi de baia de mulţime. Într-un fel parcă ar fi stat undeva în Băile Felix la un tratament cu parafină.
Vremurile s-au schimbat doar într-o singură privinţă. Şi acum, în 2010, au venit miniştrii şi preşedintele pentru a evalua situaţia. Acum, în loc de o baie de mulţime au avut parte de o adevărată baie de nămol.
În 2008, după ce au evaluat pagubele miniştrii s-au retras. Ca apele Siretului. După ce au luat cadre cu bătrînei care se rugau, care frămîntau rozariul în mîini, care molfăiau o bucată de pîine cu lacrimi, televiziunile s-au retras. Ca apele Siretului. Rar am mai auzit apoi cîte ceva despre sinistraţi. Cum s-ar spune lucrurile îşi intraseră în matca firească.
Au venit casele modulare. Mai ţin minte că iarna deja apăruseră probleme din cauza sobelor, care nu evacuau cum trebuie monoxidul de carbon. Imediat după inundaţii, în isteria creată de ajutoare, am văzut oameni care îşi dărîmau noaptea pereţii caselor de chirpici pentru a fi incluşi pe lista prefecturii cu familiile afectate de inundaţii. Atunci Guvernul nu a dat bani. A pus la dispoziţie materiale pentru reconstrucţia caselor.
Cred că unul din cele mai dramatice cazuri pe care le-am întîlnit în Buruieneşti a fost cel a două surori trecute de 70 de ani, ambele bolnave, nemăritate şi fără nici un sprijin. Locuiau într-un adăpost improvizat după ce apa le-a dărîmat casa. După reconstrucţie, au continuat să doarmă în baraca improvizată. Le-am întrebat de ce nu merg în casă. Una dintre surori mi-a zis: maică, noi cu uşile astea noi nu ne descurcăm şi dacă se blochează cum mai mergem seara la biserică? Pentru unii dintre bătrîni nu era importantă casa reconstruită, ci reţeta compensată pe care o pierduseră cînd a venit viitura.  Alţii voiau să-mi vîndă un dvd cu 200 de mii de lei vechi, donatie de la un necunoscut, să aibă ce bea în crîşmă. Unii se credeau sinistraţi pentru că apa le nămolise aleea pavată care ducea spre vilă.
Culmea inundaţiilor am trăit-o după ce casele erau aproape terminate. Autorităţile veniseră să ridice locuinţele modulare. Atunci unii oameni au făcut scandal. Ei credeau că locuinţa modulară e proprietarea lor. Autorităţile n-au stat la discuţii şi au făcut ce trebuie. Atunci din mulţime s-au auzit voci: şi noi unde ne mai primim musafirii?

Inundaţiile din 2010 au adus acelaşi pelerinaj de miniştri în zonele inundate de parcă apele Siretului ar fi scos la liman moaştele vreunor sfinţi. Nimic nou. Aceeaşi presă centrală care filmează jucării dezmembrate sau bătrîni care privesc în gol la golul lăsat de ape. Săptămîna trecută am fost protagonistul unei întîmplări care, an alte condiţii, ar fi fost amuzantă. Premierul Emil Boc a venit la Roman. Primăria a pus la dispoziţie un microbuz pentru presă, care să-l urmeze în periplul său în localităţile afectate de inundaţii. Doar că şi coloana oficială şi o parte din presă s-au împotomlit pe malul Siretului. În contextul în care se pune problema reducerii aparatului bugetar, personal, aş propune ca primul minstru să-şi concedieze jumătate din armata de consilieri şi SPP-işti, iar în locul lor să-l angajeze consilier pe Paul. Caracatiţa Paul. Dacă tot a prezis corect rezultatele naţionalei Germaniei, poate, cine ştie, va ghici şi drumul către Doljeşti.

Niciun comentariu: