footprints in the snow

în oraşul meu a venit circul l-au aşezat la marginea râului aproape de apă vezi corturile plutind ca nişte corăbii încărcate cu mirodenii

l-au aşezat pe un petic de iarbă acolo jucam fotbal când eram copil l-au aşezat peste alţi copii care joacă fotbal ei nu se vor mai întoarce acasă

am ieşit pe balcon am ameţit brusc zăpada m-a lovit în piept ca o maşină izbindu-se de un stâlp şi ieşind în decor

puţin surprins puţin bucuros ningea cu fulgi mari ningea cu fulgi de vată sterilă mă rugam să nu se oprească în câteva ore ar fi acoperit toate hemoragiile
te-am sunat şi ţi-am spus că aici ninge tu erai într-o zi cu soare te pregăteai de şedinţă mi-era mai simplu să-mi închipui că mă pregăteam de ascensiunea finală pe un vârf important tu aşteptai cu sufletul la gură veşti de la mine

ţi-aş mai fi spus că o iubesc pe emilie simon tu ai fi dat a lehamite din cap nu era nimic nou iubesc orice lucru care începe cu litera e

apoi m-am pierdut undeva pe curmătura mângâiam doi saint-bernarzi într-o cabană cu fum înecăcios am curăţat geamurile cu un cârlig de rufe altceva n-aveam la îndemână m-am rugat iar să nu se oprească

seara am ieşit să-mi iau ţigări număram banii atent pentru moment eram în siguranţă îmi ajungeau pentru două zile mă rugam să nu se oprească şi nu s-a oprit zăpada cădea cu zgomot pe geaca de fâş nu credeam în nimeni am închis ochii zăpada nu mai era zăpadă era o bătrână ce dădea grăunţe la păsări

am scos limba am râs vălătuci de lumină şi fulgi sub neon dacă ar fi fost vreun moment perfect pentru un french kiss ăsta ar fi fost momentul perfect m-am ghemuit în geacă tu te pregăteai de şedinţă

rulotele fumegau linişte mi s-a făcut milă de circari un dromader pufnea prin zăpadă vedeam aburul respiraţiei şi zgomot de oameni iubiţi până se termină spectacolul

pe nişte lăzi vechi îngrijitorii jucau pocker copiii se încurcau prin fuste strălucitoare învăţau să citească învăţau să joace fotbal puţin trist m-am întrebat ce visează când adorm sub cupolă

probabil cei care merg pe sârmă visează căderi altfel trezirea n-ar mai fi pentru ei un moment fericit femeile se visează emilie simon copiii visează afişe cu numele lor silabisit de alţi copii care joacă fotbal

mi s-a făcut apoi dor să beau un expreso în gara de nord să facem planuri despre cum ne vom muta împreună să număr oamenii ca într-un joc de-a v-aţi ascunselea şi să te caut după ce am ajuns la o sută să-mi arunc ochii în întuneric un fel de sinucidere de pe westminster bridge pierderile ar fi mai uşoare dacă aş ajunge în locuri pe care nu le-am văzut niciodată

de-abia m-am stăpânit să nu urc în primul tren să stau pe culoar cu ochii în gol să-mi închipui cum arată oraşele ziua ori dacă oamenii au geacă de fâş mi-ar fi părut rău doar de circul de la marginea râului oamenii sunt făcuţi să se gândească la oameni la ei nu s-ar fi gândit nimeni

dromaderul scormonea prin zăpadă aburul respiraţiei şi zgomot de animale iubite până se termină spectacolul

într-o zi circul o să plece pe râu aşa cum fac toate corăbiile cu mirodenii
în urmă lui o să rămână un petic de iarbă bătătorit de copiii care nu s-au mai întors de la fotbal hrănind copii care visează afişe

prin geamul de la balcon nu se mai vede nimic nici măcar dimineaţa iau un cuţit curăţ zăpada
hemoragiile s-au oprit au mai rămas câteva firişoare de sânge deschise ca o prăvălie cu clopoţei ce anunţă senzaţii miroase a cafea şi a lemn

ne certăm şi ne împăcăm cine e emilie simon cine o iubeşte mai mult dacă ar fi fost vreun moment perfect pentru un french kiss aş fi numărat până la o sută apoi ne-am fi mutat împreună