luni, octombrie 10, 2011

între noi fie vorba


vorbeam dimineață cu cireșul din fața balconului
mă tu știi cum e să-ți simți inima ca o specie pe cale de dispariție?
în lipsa oamenilor o simt ca pe un urs panda sătul de-atîta bambus
ori ca cea mai mică maimuță din lume
forțată la tot felul de giumbușlucuri
pentru ceva de mîncare

vorbeam dimineață cu turnul londrei
despre ce moarte mi s-ar potrivi
urăsc sinuciderile sau morțile stupide
cum ar fi să te îneci în somn cu propria vomă ca hendrix
să te electrocutezi la pescuit orisă cazi de la înălțime
personal sînt adeptul morților rapide și spectaculoase
nu pentru că nu ai timp să simți
o explozie ar fi minunată pentru că
te împrăștii în oameni ca o poveste cu dorothy
sau poate o boală incurabilă
cînd ai pe twitter două milioane de followeri
între noi fie  vorba
amintirile nu au nici un folos
dacă nu te-ai dus memorabil

Niciun comentariu: