între noi fie vorba

vorbeam dimineață cu cireșul din fața balconului

mă tu știi cum e să-ți simți inima ca o specie pe cale de dispariție?

în lipsa oamenilor o simt ca pe un urs panda sătul de-atîta bambus

ori ca cea mai mică maimuță din lume

forțată la tot felul de giumbușlucuri

pentru ceva de mîncare

vorbeam dimineață cu turnul londrei

despre ce moarte mi s-ar potrivi

urăsc sinuciderile sau morțile stupide

cum ar fi să te îneci în somn cu propria vomă ca hendrix

să te electrocutezi la pescuit orisă cazi de la înălțime

personal sînt adeptul morților rapide și spectaculoase

nu pentru că nu ai timp să simți

o explozie ar fi minunată pentru că

te împrăștii în oameni ca o poveste cu dorothy

sau poate o boală incurabilă

cînd ai pe twitter două milioane de followeri

între noi fie  vorba

amintirile nu au nici un folos

dacă nu te-ai dus memorabil