amandine

o conferință insipidă de presă

de parcă ai băut cafea amestecată cu nisip

ca de obicei mintea o ia razna

te gîndești oare cît de greu o fi de ucis bruce willis

ai două mîini și ele sînt atît de singure încît se aruncă pe hîrtie

ca de la etajul opt

un reporter idiot transmite că e o moarte învăluită în mister

întrucît nu aveau probleme financiare

este una din zilele cînd îmi vine să arunc totul în aer

pentru că nu mai am nimic de dat

nimic de spus

dacă mîine soarele n-o să apară să știți

că eu l-am urmărit pe scuter și-am tras

apoi m-am aruncat pe fereastră

m-am născut pentru asta

îți dai seama că îmbătrînești cînd copiii cresc mai repede decît tine

de parcă trecutul dincolo ar fi probă olimpică

emoționat îmbrăcat la costum și cu niște lumînări imense

asiști cum preotul scufundă în cristelniță moartea

dacă ar fi după tine i-ai pune numele joey demaio

pentru că până la urmă ți-ai legat viața de acest nou născut

dar pînă la urmă au botezat-o florica

vă rog să nu vă mai rugați pentru mine

sînt bine mersi iar dumnezeu știe asta

sînt cel căruia îi e așa frică de moarte

că pînă și ei i se face scîrbă și mă lasă

în pace

pînă și moartea are orgoliul ei

este una din zilele în care îți pare că toți oamenii te cunosc

doar pentru simplul fapt că ești om

dați-mi asfalt dați-mi șină de tren

să mănînc

și voi să ajungeți acolo unde trebuie să ajungeți

ai două mîini și ele se aruncă în aer

pentru că nu pot spune ce ai de spus

ești doar un soare care se intoarce seara acasă de florii

pe trei cărări

luna te trimite la culcare bărbate

ești beat vorbim dimineață

mîinile tale lasă aragazul deschis

poate așa

cînd nu te mai doare nimic atunci ar trebui

să te întrebi

al cui ești

mă-sa

decît să fiu om

mai degrabă eram o ploaie de vară

mulți nu m-ar fi ținut minte

dar aș fi uitat cîte ceva

pentru voi