sonata arctica

astăzi emilian toacă țelină castraveți murați

vă rog să-l scuzați

că nu vă poate scrie

am să vă scriu scriu eu

sufletul lui

mi-a dat dezlegare

am să vă scriu celor care sînteți căzuți

celor care credeți că nu se merită

celor care stați pe acoperișul lumii întrebîndu-vă

dacă se merită să lasați un bilet de adio

emilian a vrut să vă scrie săptămîna trecută

cînd în loc de florii

a sărbătorit luatul de la capăt

jurați pe sufletul vostru că n-o să mă spuneți?

era o zi de florii cînd emilian stătea într-o biserică din oradea

și se întreba(reproduc integral) de ce dracu sfinții pictați pe pereți

au aura mai mare decît capul?

săptămîna trecută a vrut să vă scrie și iată ce a ieșit

de fiecare dată cînd îmi spun că nu se mai poate

cireșul din fața balconului se dă de trei ori peste cap

și se face om

îmi spune măi tontule

știi cum e să trăiești cu anotimpuri în care pierzi totul

apoi o iei de la capăt înmugurind?

nu știu

poate v-a ținut aproape

deși eu îl cunosc ca pe unul care nu știe să păstreze nimic

lui îi e frică de moarte

de aia se ridică de fiecare dată cînd cade

lui îi e frică de viespi

de aia tot schimbă trenurile

e o persoană destul de enervantă

cînd sfinții opresc la semafor

el șterge parbrizul fără s-o ceară nimeni

apoi întreabă

nu-mi dați și mie un om?

ca să înțelegi aceste deviații ascultați fool de la damien rice

aprindeți o țigară

că istoria e lungă

emilian a fos primul mister liceul național catolic

era frumos al naibii dar acum a ajuns mai singur ca dumnezeu

(și-a înghițit un dinte în somn) e cam prea foarte patetic în ceea ce scrie

(dacă mai scrie)

s-a născut prematur și a făcut convulsii febrile(de atunci are probleme cu nervii)

a vrut să se facă profiler de aia a absolvit dreptul

să pătrundă în mintea criminalilor

dar a remarcat că nu poți scoate nimic de la un păianjen

a vrut să se arunce în fața metroului

cînd directorul unui post de radio l-a numit moldovean împuțit

dar un dumnezeu împuțit i-a trimis pe mobil un sms idiot

și el a crezut

și el a căzut

știu că uneori e tîmpit

că întrece măsura

că nu are măsură

dar e atîta viață în el că-mi vine să nu mai cred în dumnezeu

pentru că dumnezeu nu are nici o balanță

pe unii îi ia înainte de vreme

și-ii dă lui să respire

îl privesc de undeva pe acest om ca o cameră ascunsă

în vinerea mare se ducea înspre casă

păîmîntul se dezghețase

a văzut castane de anul trecut s-a întrebat

oare dacă în loc de lacrimi ar curge castane?

e de înțeles pentru că într-a unșpea a rămas corijent la biologie

altfel n-ar putea explica de ce nu poți plînge castane

totul are un scop și un sens

tu plîngi eu plîng el plînge

altfel ne-ar fi făcut cineva stele

astăzi îți scriu eu

sufletul lui emilian

acum e plecat să cumpere pîine și apă

se miră de cît s-a scumpit bidonul de cinci

te rog eu în numele lui

cînd pleci fă-o în așa fel încît

ai veni