în fiecare dimineaţă trezirea ca un test
de paternitate
te uiţi în oglindă aşteptînd mereu să
fii altul
buimac te loveşti de toate obiectele din
jur îţi închipui că eşti
un lopătar stîngaci în anotimpul de rut
ai bea o cafea dar ţi-e ruşine să nu-ţi
vadă alţii erecţia
în lipsa unor lucruri mai importante
încerci să-ţi aduci aminte ce ai visat
azi noapte erai un jurnalist plin de
datorii panicat ai cerut ajutor
unui preot el ţi-a răspuns că sunt prea
mulţi orfani şi bătrîni care trebuie ajutaţi
de ciudă te-ai furişat în seminarul
catolic şi-ai început să furi cărţi rare
te-a prins în flagrant şeful secţiei
Chirurgie te-a dat pe mîna poliţiei
pentru că ai murdărit pereţii proaspăt
văruiţi
nu înţelegeai care e legătura între
chirurg şi seminarul catolic
în altă seară ai visat că împreună cu
frate-tău
erai urmărit de un rechin prin tate museum
aţi luat metroul pînă la ţară v-aţi
ascuns în casa care nu fusese încă luată de inundaţii
simţeai respiraţia grea a rechinului
ţi-ai luat inima-n dinţi ca pe o sabie japoneză
ai aruncat în gura rechinului două
batoane de dinamită
te-ai trezit brusc restul zilei te-ai
întrebat cum naiba
ai făcut rost de dinamită în vis şi mai
ales
de cînd rechinii respiră
ca oamenii
în fiecare dimineaţă aştepţi soarele ca
pe o ecografie prea timpurie
să dovedească teoria frigului asexuat
e aşa o tăcere că-ţi vine să falsifici o
legitimaţie a poliţiei române
să-ţi pui o vestă b.c.c.o şi cagulă pe
faţă
să spargi timpanele şi să urli culcat
nu mişcă nimeni
superiorii te răsplătesc cu o diplomă te
înaintează în grad
ai destructurat cu succes
un grup de sunete
cînd te saturi de toată această joacă
din creierul tău
ca un copil ce bate mingea de unul singur
te pregăteşti pentru lucruri mai
serioase
îţi spui că totul are un scop
sigur există un scop
nu ai găsit pînă acum sensul vieţii nici
drumul pe care să mergi
dar se întîmplă să ai bani de o singură
bere şi tocmai atunci
ţi se dă un talon promoţional şi mai
cîştigi una
ridici ochii spre cer ai mulţumi dacă
cineva e acolo
îţi scuturi capul poartă-te bărbăteşte
nu mulţumi niciodată
pentru ceea ce e firesc
uneori îţi doreşti să te fi născut hoţ
de fier vechi
ai fi îmbrăcat hainele de duminică ai fi
dat anunţ în ziare
lăsaţi şinele de cale cale ferată
dezafectate să vină la mine
oho ce fericire ai fi scuipat în palme
ai fi făcut tuturor
cîte un drum care să ducă spre cineva e
mult mai simplu să ştii
încotro mergi
dacă totul pleacă din tine
obosit te aşezi pe marginea patului ca
atunci cînd erai copil
şi cînd se întîmpla vreo înmormîntare
voiai să prinzi loc pe marginea gropii
proaspăt săpate
să vezi dacă bulgării de pămînt au
regrete atunci cînd cad
încerci să faci conversaţie cu un perete
pe care l-ai botezat edmond dantes
îţi dai seama că nu e o ideea prea bună
renunţi îţi ieşi din fire
cum naiba poate să spună că freddie e
mai bun
ca bruce dickinson
deschizi televizorul absent liverpool a
făcut un meci mare pe old trafford
îngrijorare printre creştini catedrala
sfînta sofia din istanbul
s-ar putea transforma în moschee
e timpul să te întrebi dacă şi tu eşti
un bun creştin
e timpul să întrebi pe altul te-a durut
vreodată ceva
în aşa hal încît ţi-a venit să rîzi ca
nebunul
ca un bun creştin inventezi raiuri
pentru cei care nu au unde să se ducă
îţi dai seama că insişti inutil să arăţi
lumii ce se întîmplă în tine
cînd lumea e doar o conexiune online
prin care cei ce luptă aici
dau semne de viaţă celor de dincolo
nesigur
te ascunzi în barba lui dumnezeu
ca un pui de elefant sub un rezervor de
benzină
după ce braconierii i-au împuşcat mama
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu