de la o vreme nu mai înţelegi nimic
îţi spui că ori ai înnebunit tu
şi-atunci aştepţi ca lumea să progreseze
ai citit undeva că progresul e înfăptuit
de nebuni
ori eşti un om normal iar lumea e un puradel
care-şi arată fundul de fiecare dată
cînd internaţionalul de ungheni
trece pe la marginea oraşului
ai început să mănînci gras în fiecare
noapte înainte s-adormi
ştii că vei avea coşmaruri dar nu
contează
oricum n-ai mai suporta să visezi doar
tăcere
de frică ţi-ai făcut un prieten imaginar
te întrebi
dacă la vîrsta asta e normal să ai
prieteni imaginari
îţi spui că nu e o ruşine ai prieteni
care au făcut în pat
pînă cînd auîmplinit şapte ani
ţi-ai botezat prietenul iniesta nici tu
nu ştii de ce
spre ziuă cînd tragi ultimul fum pe
balcon
îi spui prietene nimeni n-a cunoscut cu
adevărat iadul
dacă nu a fumat o ţigară
pînă la degete
uneori ceva din trecut te loveşte în
piept
te îngenunchiază ca un cerb încolţit de
o pumă
un chip un moment o aromă
poarta unui aeroport unde împărţeai
ţigări soldaţilor care făceau planton
o fabrică dezafectată de îngrăşăminte
unde învăţai să săruţi
nepoata unui preot profesor de biblie
ziua în care l-ai dus pe sorin la groapă
şi-ai băut pentru prima dată rachiu de prune
ziua în care te-ai despărţit de o femeie
cu sînii mai reci ca viscolul din kamceatka
ceva din trecut de loveşte în piept te-ai
pregătit pînă acum pentru momentul acesta
cînd umbli ca nebunul prin tine şi-ncerci
să dai timpul înapoi
să faci alte alegeri
carnea începe să ardă îţi vine să-ţi
jupuieşti pielea ca şi cum ai da jos un tapet învechit
să-ţi rupi coastele în mii de bucăţi să
le usuci să le arunci la întîmplare
poate aşa vei ghici drumul
pe care
n-ai ştiut să-l urmezi niciodată
cînd totul se linişteşte îţi dai seama
că nu ai nevoie de oameni
care să-ţi dea şuturi în cur să te
motiveze
să aibă impresia că ţi-au făcut un bine
şi astfel ţi-au fost aproape
mai aproape de tine e linia orizontului
decît oamenii ăştia
tu ai nevoie de cineva care să-ţi
demonstreze
că janis nu a murit înecată cu propria
vomă
că liberalismul e mai potrivit decît
doctrina social-democrată
că a fi se scrie cu doi de i numai
atunci cînd altul se roagă de tine
să fii
stai izolat în propria ţeastă ca-ntr-un
confesional
în care încerci să-ţi potriveşti vocea în
aşa fel încît să nu te audă cei de afară
îţi faci o cruce cu ură şi-ncepi
de fiecare dată cînd nu m-ai lăsat să
uit
şi mi-ai adus aminte ce am pierdut
am urlat îţi dau muie doamne cu toată
sinceritatea
apoi am regretat
nu pentru că am greşit ci mai mult de
frică să nu mă pedepseşti
şi să mă pui s-o iau
de la capăt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu