miercuri, aprilie 09, 2014

porta gayola



erau vremuri în care credeai că luna e o ecografie a nopţii
femeia de lîngă tine o antecameră în care fumai neliniştit
te gîndeai doar la cineva care să-ţi ducă numele mai departe
ca şi cum viaţa ta ar fi fost o cursă de sănii trase de cîini
soarele era o moaşă care interpreta imagini
aici sînt mînuţele
aici sînt plămînii
te gîndeai la o pătură de siguranţă handmade pentru nou-născut
ştii cît contează pentru oameni lucrul acesta
tot ce-ai făcut cu mîinile tale ai făcut doar ca să te apropii de ei
ai învăţat prea tîrziu că apropierea e cealaltă formă a depărtării
îţi dai seama cît de puţin contează tot ce ai spus ce-ai făcut
oamenii vor sunete vor mişcare
doar ca să creadă că nu sunt singuri

uneori îţi vine să taci atît de scrîşnit încît de ruşine
oamenii să se bage singuri în sicrie şi să spună
da prietene am greşit
uneori ţi-e dor de lucruri simple cum ar fi marieta
pedagogul care te-a dat afară din cămin
după ce te-a prins că jucai pocker
pe dezbrăcate cu fetele de la catolic
sau pur şi simplu să crezi că dacă te apuci să sapi o groapă
spre centrul pămîntului
cînd vei ajunge la capăt te vei trezi în china

să presupunem că sfîrşitul e o coridă care se ţine
cu casa închisă
şi dumnezeu e un taur care după atîta izolare
nu vrea altceva decît să dispară
orice mişcare
nu-ţi mai rămîne altceva de făcut decît să intri-n arenă
îmbrăcat într-un costum de lumini
saluţi mulţimea ce freamătă ştiind că va urma ceva memorabil
te-aşezi în genunchi laşi capa-n pămînt
apoi te rogi
că măcar unul din cei pentru care vreodată-ai contat
să fie peon şi să distragă atenţia
în timp ce coarnele-ţi sfîşie pieptul

Niciun comentariu: