joi, aprilie 24, 2014

tourniquet



sunt nopţi în care luna fuge de tine
atunci te aşezi în balcon ca un mire părăsit în faţa altarului
tragi aer în piept cu tristeţea unui copil pe care ceilalţi nu l-au vrut în echipa de fotbal
deşi avea o minge mai bună şi proaspăt umflată la compresor
ca burta unui înecat
te uiţi în jur îngustezi ochii sperând să vezi ceva prin întuneric
cei pe care odată i-ai condus pe ultimul drum s-au întors
să-ţi fie cavaleri de onoare şi-au dovedit că ultimul drum e doar
o poveste de speriat viii
acum ei cântă beţi criţă you will never walk alone
trupul tău e un sediu de stare civilă în care
sângele o face pe funcţionarul şi-ţi anulează grăbit
imaginarul livret de familie

ai fluiera a pagubă dar n-are rost
ai urî pe cineva dar ura e pentru primii sosiţi
îţi spui că dracul nu e chiar aşa negru ci mai mult previzibil
se putea şi mai rău
cum ar fi soarele imbecil care de atâta singurătate
îşi face singur buchet de mireasă
îl aruncă în fiecare dimineaţă
şi tot el îl prinde la sfârşitul zilei


era o vreme în care credeai că
rănile vechi se închid pentru a face loc rănilor noi
că urmele tale sunt urmele altuia care
la rândul său a primit urmele celui
ce a fost înainte
acum
străinii adorm şi visează alţi străini
aproapele adoarme şi se visează tot mai aproape dar
niciodată nu-şi visează
aproapele
cînd te uiţi la toate acestea îţi vine să-ţi scoţi ochii
din orbite să-ţi faci prăvălii asiatice
în care să vinzi leacuri de orice fel

şi după o zi în care nimeni nu ţi-a călcat pragul
împreunezi mâinle ca şi cum ai trage obloanele apoi
te întorci derutat în torace
speriat îţi consumi neputinţa ca o albină
ce-şi devorează propria miere


Niciun comentariu: