două ore pe holul unui spital
începi să crezi că ai sindromul cassandrei
știi ce va urma dar nu poți face nimic
nu te crede nimeni
două asistente cretine se ceartă cîte fonduri
europene-a tocat
primăria pentru un sens giratoriu
un țigan îl suduie pe iohannis pentru că are dreptul
la doar cinci donări de sînge pe an
peste toate acestea
un soare care se-ntinde pe cer
ca margarina dintr-o
cantină de liceu teologic
închizi ochii și-ți spui
că dumnezeu nu dă cu parul
că viața ta e un haos dar asta nu te face om rău
sigur în tine mai e ceva de salvat
altfel nu ai fi ajuns aici
te-ntrebi dacă dumnezeu chiar nu vede
emigranții bogați din mumbai cu apartamentelor lor
pline de oxi și power diesel de pe vauxhall bridge
englezoaicele bete care-ți șoptesc la ureche
single mum casual sex apoi vomită pe ruinele din
winchester palace
imanul care învață copiii pe-ascuns
că-n noaptea de paști evreii beau sînge de musulman
fanii lui liverpool exasperați de antreprenorii
americani
care l-au transferat pe steven gerard
petrecerile exclusiviste din camden unde artiști
japonezi
îți injectează în frunte soluții saline pentru un bagle
head temporar
chinezii care-și pun toată speranța în anul caprei
și-n huawei
în cele din urmă
românii care se furișează-n the shard
în căutare de cupru
deschizi ochii și asistenta
silabisește de pe foaia de observație
ți se pare că ești la ani lumină distanță de
propriul trup
și că ceea ce se întîmplă nu ți se întîmplă chiar
ție
e totul bine ești mulțumit că de mic
ai crezut într-un dumnezeu care-ți dă toate acestea
pentru a-ți pune la încercare credința
altă explicație nu găsești:
nu există zile bune sau proaste
doar tîmplari care nu au nimerit lemnul crucii
iar ca să iubești oamenii chiar dacă pleacă
e ca și cum ai ventila mecanic
un serafim în comă hepatică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu