trans-siberian

iarna asta nu mai e timp să topim zăpada ca să avem
ce bea lumea e o câmpie îngheţată
ne aşezăm lângă propriile gânduri ca nişte femei adormite
aşteptăm oamenii

*

spaimele cele mai mari sunt la metrou încerc să fac zgomot cât mai puţin
mi se pare că lumea e o haită de urşi polari toţi ştiu unde merg ce sfâşie nimeni nu mă ajută toţi urcă sau coboară în lumi diferite îmi iau inima-n dinţi
saint-bernard ce-şi salvează stăpânul trebuie să ajung într-un loc important
am interviu pentru job zâmbesc
staţia mea e pe partea stângă agăţat de un stâlp de aluminiu transpir carnea mea
miroase a focă

aer tropical în birou aer uscat mă aşez la rând piston comprimând liniştea
lumea se uită cu coada ochiului cravata mă micşorează de parcă cineva corectează conturul cu o radieră îmi vine să strig nu vă mai uitaţi la mine dumnezeu nu există chiar nu există n-ar avea cum să privească toţi oamenii
cu un singur ochi

mă calmez poate să se-întâmple ceva ori nimic eu sunt acelaşi
mai târziu vom face planuri despre

cum ar fi să locuim în ulan-ude să ne plimbăm în fiecare zi cu trans-siberianul
iar când va veni vremea
să naşti pe lacul baikal în felul ăsta copiii noştri nu vor mai tremura când pustiul coboară la -44 de grade

oamenii mărunţi clipesc des oamenii mari au privirea fixă eu sunt
undeva între
mi-e teamă doar să nu mă întorc obosit
după atâtea spaţii vaste şi goale

respir uşurat momentul pentru care m-am pregătit toată viaţa
nu e momentul pentru care m-am pregătit toată viaţa e doar un timp
ca oricare altul slalom printre ziduri murdare zâmbesc
zidurile nu sunt făcute din cărămizi sunt un fel de a spune că
nu ai loc

din nou pe banchiză abia îmi ţin echilibrul în sfârşit ai venit banchiza devine asfalt
te strâng de mână până te doare te strâng de mână până devin o amprentă
nu am nimic să-ţi spun doar că mă simt mai sigur

*

iarna asta nu mai avem timp să topim zăpada lipsa ta
provoacă deshidratare dar asta nu e nimic nou

oamenii de la pol au tot timpul buze crăpate