vineri, septembrie 30, 2016

retorică



uneori
cînd sunt la pămînt
mă gîndesc la viața mea ca la rupia dată brahmanului
să mă înmormînteze
alteori
cînd sunt fericit
viața mea îmi pare o vacă de coada căreia
se-agață suflete să treacă un fluviu de foc

oricum aș fi
visul meu preferat cu ochii deschiși
e că dau ortul popii subit
spînzurat de soare ca de o lustră
ori călcat de charon cînd trece cu interregio

și asta se-întîmplă într-o zi memorabilă
de anul nou ori la ziua mea de naștere
apoi minune: komartin și vlasie
se bat să-mi editeze opera magna
cititorii citesc cu alți ochi tot ce am scris
femeile ridică din umeri poezia nu ține de foame

eu caut chiștoace pe la porțile cerului
și fac pe prostul că nu înțeleg
de ce cît timp ești în viață
nimeni nu are habar că exiști
iar cînd nu mai ești
tot ce-ai scris capătă o așa importanță
de parcă moartea e juriul care te premiază
pentru debut

Niciun comentariu: