duminică, august 20, 2017

insert an emoji 2



cel mai mult îmi place să-mi închipui
că sunt dumnezeu
merg noaptea pe stradă
în urma mea un neon se stinge
ridic umbra ca pe un deget –așa cum ridică sfinții
arărătoru-n icoane-
spun: să se facă lumină
următorul neon se aprinde
sub pămînt mulțimea de cîrtițe cafenii
mi se închină
n-a aflat încă de iluminatul stradal cu
temporizare

alteori îmi închipui că sunt un front
atmosferic cu descărcare la sol
poate așa voi fi sigur că știu încotro mă îndrept
chiar dacă nu știu să mă opresc
să se emită avertizare nowcasting
clopotele acționate mecanic să bată
ca inima unui parior la ultima cursă pe grand național
să smulg copacii din rădăcini
să mistui saivane
să las un semn oricît de mic
al trecerii mele prin lume

n-ar strica nici să fiu
un tren de noapte în care
oamenii urcă străini apoi coboară
spunîndu-și pe nume
cînd noaptea ascunde urîțenia lumii
oamenii se descoperă unii pe alții
ca pe flota pierdută a lui columb




Niciun comentariu: