sunt zile în care
înnozi șireturi până faci din asta
o artă nemaivăzută
și nodul trainic semnătura ta
de artist
mai ales joia când copiii din centru
au voie pe terenul sintetic de fotbal
atunci te așezi în genunchi
te întrebi cum de n-au învățat
până la vârsta asta
tu știai să citești încă de la grupa mică
inventezi un picachu
cu superputeri să facă bucle
în piciorușele lor
fragile ca prapurii de priveghi
înveți altă citire
un șiret dezlegat - o mamă singură
ambii șnuri desfăcuți - un tată beat
te așezi în genunchi
prin creierul tău deformat
ca o coroană de ipsos pe capul
Mariei din Međugorje
fugi după tatăl
care-ți făcea nod la șireturi
întrebai de ce-i tremură mâinile
răspundea bolmojit
că-i o chestie de oameni mari
te uiți la mâinile tale
și ele nu tremură
nu mai tremură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu