poveste terapeutică fără prea mari pretenții 🙃🙃🙃

 

despre moarte
rostogoleau toți pe la colțuri ultima bârfă creștină 
a luat-o rău cu pileala și face treabă de mântuială 
înainte era de încredere știai rânduiala 
cine și cum când și de ce
nu era vorbă aiurea că-n lumea asta
doar fiscul și moartea sunt sigure

tremurând ca trestia lui pascal 
moartea înjura printre dinți 
vă fut în gură de ipocriți 
când aveți sânge în instalație 
vă bateți cu pumnul în piept 
că doar clipa contează 
că trăiți orice zi ca și cum ar fi ultima 
dar cum vă arăt un sfert de deget 
cum vă smulgeți părul din cap
vă frângeți mâinile să vă păsuiesc 
vă rugați din toți rărunchii pentru încă o zi 
așa cum mă rog eu de crâșmăriță 
să-mi treacă pe condicuță 
sfertul de muscățel 

dădea din mâini a lehamite 
gura lumii o astupă numai pământul 
lua la rând sacristiile 
înțepa cu seringa dopul de plută 
din sticlele de tokaj
păstrate pentru împărtășanie 
trăgea vinul cu grijă 
punea apă în loc să nu se cunoască 

într-o seară după ce a donat sânge 
și-a luat cinci packuri de bere strong
cu tichetele electronice 
s-a pus pe Disney 
să vadă shawshank redemption 
pe la jumate a adormit 
și-a visat că era morgan freemam 
scrijelea cu briceagul pe oameni 
„moartea a fost aici”
s-a trezit cu frisoane și stare de vomă 
s-a uitat în oglindă 
și-a urlat la chipul deformat de condens: 
tu ce dracu vrei de la viață?
cât crezi că te mai ține s-o arzi 
așa fără direcție și fără vreo 
veșnicie?

(era momentul acela 
de sinceritate sublim de atroce
în care fiecare se urcă pe cruce de probă 
să fie sigur că Bărbosul i-a dat fix
cât poate duce) 
știa că problema e gravă cam de când 
îi scăpase Cristosul
cam tot de pe-atunci se mințea că un păhărel pentru destresare 
face minuni că nimeni nu rămâne de piatră 
când strânge pe oameni cum strânge bijutierul piatra Swarovski în montură tip lacrimă 
dar ăsta e prețul când faci compromisuri 
dacă pui botul la rugile oamenilor 
și nu mor la timp atunci timpul ăsta trebuie ars 
cum țuica bună arde grăsimile 
un om un pahar un om un pahar 
și din iertare-n iertare tăiatul de pe răboj 
devine adicție 

și-a scuturat capul de gânduri 
ca furtunarul penele după ploaie
a pus mâna pe telefon: 
padre mi-a cam ajuns așa nu mai pot 
am nevoie de ajutor de terapie specializată 
vreau să mă bucur de viață din nou
ca sfrijitul de Papanaș care trage fumul în piept sprijinit de gradul episcopiei
bucuros că au tăcut betonierele 
bosul cel mare le-a dat liber plătit 
până când archiologii arhlelologii 
învățații din capitală vor cerceta daraveaua
cu vatra satului dezgropată în timp ce săpau 
sub Precista mare 
m-am săturat să tot văd vieți irosite
ca niște adolescenți cu mobilul pe speaker 
coaie îți place? da coaie gen max aura
confirmă topit de invidie bbf-ul
iar vocile li se pierd în mulțime 
inexpresive și moi
jetoane de plastic pentru cărucioare 
în jumbo