vineri, octombrie 10, 2008

o zi ca asta

uneori te trezeşti gol fără absolut nici un motiv. pur şi simplu nu e nimic în tine ca şi cum somnul ar fi o maşină de gunoi care ridică pe timpul nopţii tot ce-ai adunat în tine.

*

stătusem în ploaie vreo 20 de minute. ăia de la ING îmi spuseseră că dezvelirea maşinii lui Alonso avea loc la ora 11. era 11 şi ceva toţi îl aşteptau pe viceprimar. la ora 12 trebuia să mă duc la lansarea unei televiziuni digitale. de regulă mi-e greaţă de asemenea evenimente. dar cu greaţa e cam cum e cu ura.
de exemplu în fiecare dimineaţă cînd mă duc la muncă trebuie să traversez printr-un loc extrem de circulat. există o trecere de pietoni dar ea există doar pentru pietoni. uneori aştept şi zece minute să traversez. urăsc trecerea aia dar nici nu schimb traseul. poate dacă urăsc trecerea în fiecare zi ura o să se consume.

*

mă uit la tastatură văd că a început să-mi cadă părul.

*

la ora trei a început nebunia. un tir înfipt în copac într-o curbă periculoasă. îi dau o ţigară şoferului tremură aşa de tare că nici nu poate să şi-o aprindă. în oraş un accident mortal de circulaţie. ajungem exact înaintea ambulanţei. traversez fac poză după poză. prin obiectiv totul e nemişcat. o pereche de papuci o geantă. trupul stă într-o poziţie curioasă. de pe partea cealaltă mi se părea că nu mai are cap. acum vedeam bine. mîinile întoarse la spate şi picioarele paralele cu trupul. fesele rupte. scrotul şi un testicol puţin mai încolo.

mi-ai spus că tu n-ai putea face asta niciodată. eu ţi-am spus că nu de morţi mi-e frică. un urlet face mai mult decît o moarte.

nu mă mă plîng nu plîng doar constat.

*

gata. i-am cerut şefului o pereche de cizme. buruieneştiul era o imensă baltă. mă strecuram cu greu încercam să găsesc o palmă de pămînt pe care să pot sta. frigul m-a luat prin surprindere. la fel şi emil. avea o privire tîmpă cînd se uita la muncitori nici măcar un bolţar nu putea duce cu mîinile diforme. frate-său îmi zice că l-au nenorocit medicii cînd era mic.

*

uneori te trezeşti cu o senzaţie nedefinită că azi vei muri. nu-ţi poţi da seama de ce nu ai greşit cu nimic nu te doare nimic. şi totuşi senzaţia persistă toată ziua ca o după-amiază de vară cînd vrei să dormi şi o muscă nu te lasă în pace. îţi faci cruce cu limba te pregăteşti vezi un moment care se apropie îţi spui ăsta e te faci mic te faci mari îţi deschizi pieptul faci pe curajosul scînceşti momentul trece. seara cînd te întinzi în pat şi te cuprinde căldura îţi spui că nici o zi nu se termină aşa cum începe îţi mai faci o cruce cu limba adormi maşina de gunoi vine fix la ora ora două.

*

last time we saw you you looked so much older your famous blue raincoat was torn on the shoulder. uneori se întîmplă să fredonez toată ziua o melodie.

*

în zilele cu doi trei morţi sau conserve cum le spuneau ăia de la anatomie patologică ştiu ce m-aşteaptă. ajung seara acasă adorm pe la nouă mă trezesc la trei şi pînă dimineaţă nu mai pot să dorm nici măcar cu somnifere. în întuneric stau la pîndă ca un vînător aşteptînd mistreţii.

*

e ciudat cum lucruri la care nu te-ai gîndit pot să-ţi schimbe viaţa. sorin imita cel mai bine scîrţîitul uşilor cînd spunea bancuri. era în perioada bacului ieşisem de la filosofie. vară-sa mă aştepta. haidem la morgă. am nevoie de încă un martor să-l identifice. era tăiat de la mijloc. l-am împus cu degetul de curiozitate trupul a scîrţîit ca roţile trenului care a trecut peste el. pînă seara n-am putut să scap de mirosul de parafină. nici dacă aş fi făcut duş nu cred că aş fi scăpat. poate dacă aş fi făcut rost de o altă piele.

*

n-am vrut să mă sinucid niciodată. e drept au fost cîteva gînduri sporadice dar nimic serios. cînd m-am născut trei ursitoare s-au făcut mangă şi au ursit ca eu să scriu despre spintecaţi. fie că aveau nevoie de martori fie că trebuia să scriu despre ei ajungeam întotdeauna la ţanc. ajungeam cînd viaţa se scurgea din ei deschideam gura larg şi viaţa lor intra în mine. de asta n-am vrut să mă sinucid. ei ar fi vrut să le trăiesc viaţa. şi asta e o obligaţie. e cam cum spune în biblie. ceea ce moartea a unit dumnezeu să nu despartă.

Un comentariu:

Anonim spunea...

poate a murit ca noi sa ii traim viata.emi