duminică, decembrie 07, 2008

optional anestezic

înaintăm prin ceaţă ca nişte somoni în amonte
lăsăm cîteva urme firave ale trecerii noastre apoi murim
plutim cu burta umflată la suprafaţa cerului
cîte un urs ne înşfacă şi devorează grăsimea

în rest obişnuitele repetiţii
bătrînul de la doi are alzheimer îl aud noaptea cum rîcîie pe acoperişul balconului
se crede pisică îl aud cum tuşeşte de parcă cineva ar scutura o pătură

în rest obişnuitele renunţări
nu mai cheamă nimeni ambulanţa cînd cineva îşi dă ochii peste cap
nu mai cheamă nimeni descarcerea cînd mă trezesc cu mîinile încleştate de pat
agăţat de locul care cîndva a fost al tău
acum patul e un sicriu în care exersez nopatea despărţirea de toţi ai mei
visez că sînt angajatul unui mafiot japonez şi că trebuie să ucid
mă trezesc speriat cu mîinile vinete
ca limba floricăi pe care bunică-miu a lovit-o cu toporişca-ntre coarne

drumuri de ţară prelungi văd satele uriaşe ţestoase
din care ies oamenii ca nişte pui se îndreaptă spre plaje pustii
spre oceane de ceaţă
mă întreb oare cîţi vor scăpa de rechinii electrici

ca o sinagogă bizară oraşul meu s-a împărţit
tinerii într-o parte bătrînii în alta îşi apără cu sfinţenie teritoriul
seara se întîlnesc la hotar se amuşină
bătrînii salivează la mirosul de viaţă
tinerii scot limba
întreabă ce mai aveţi de trăit

*

prima ta zi la call-center a fost un dezastru
niciodată nu te-au urît aşa de mulţi oameni
vocea ta niciodată n-a părut mai stinsă
în inimă ţi-a crescut un robot telefonic bună ziua sînt imitaţia inimii
momentan nu pot răspunde lăsaţi mesaj după prima sistolă

frate-miu pictează şi el cu furie
l-au umilit polonezii bulgarii şi ruşii
într-o zi o să găsească o ramă perfectă o să intre în ea
şi-o să urle din ea la toţi trecătorii


în rest aceleaşi eşecuri
zi de zi înghit şosele mestec uşor
mi-aş dori să aibă gust de carne de struţ ori a ceva
ce n-am mîncat niciodată

dar poate că eu nu exist şi de aici senzaţia asta de lipsă
orbecăim prin ceaţă ca pruncii căutînd sînul mamei
poate că numai eu mai exist şi de aici senzaţia asta de lipsă
cînd te trezeşti dă-mi un semn
ca să ştiu

Niciun comentariu: