şi tu ce faci cînd eşti singură? ca şi mine te răsuceşti în inimă şi-ţi revezi viaţa de parcă lumea ar fi un multiplex în care ai intrat pe furiş.
insişti pe cîteva momente mai importante în care ai pierdut puţin sau ai cîştigat puţin derulezi înainte şi înapoi pînă ce imaginea se toceşte pînă ce ochii ţi se înceţoşează te întrebi ce n-a mers.
ai ajuns acasă eşti puţin tristă într-o zi labradorul a fugit şi probabil nu se va întoarce.
eu sînt încă pe teren mă întorc dintr-o sală de festivităţi unde puţea a transpiraţie a om şi a balegă. putoarea s-a strecurat în hainele mele în piele sînt puţin ameţit. blocat mereu la o trecere peste o linie ferată pe care demult nici un tren nu mai circulă. şi tocmai aici mă întreb obsedant dacă nu cumva toată această lume se desfăşoară în noi şi de fapt trupul nostru e un fragment inert rămas dintr-o explozie.
e mult de atunci. în fiecare sat am lăsat cîte un mort. iată în casa aceasta locuieşte o bătrînă al cărei soţ a murit după ce au fost jefuiţi într-o noapte. pe uliţa asta a locuit un bărbat mort într-un autobuz capcană din israel. chiar peste drum o femeie moartă în atentatele din madrid. la cîţiva paşi un tînăr mort tot la madrid. în alt sat am o fetiţă pe care-a înghiţit-o pămîntul în timp ce tatăl ei scotea lut pentru casă. imaginează-ţi te rog şi acest spital unde am un medic mort în timpul gărzii.
ei nu mai sînt decît nişte gînduri nişte impulsuri slabe. uneori îi mai scot la aer ei deschid gura hulpav apoi dispar printre vene.
destul despre morţi vorbeşte-mi de tine. ai ajuns bine acasă la call-center nu ţi-a mers ai aflat că oamenii se învîrt în jurul altor oameni care ard mai puternic. îţi imaginezi că universul e format din oameni planetă care gravitează în jurul oamenilor soare. eşti cam tăcută puţin palidă ai fuma dar e frig afară şi labradorul nu se va mai întoarce.
eu fug de acasă. la fel cum am făcut-o cînd eram mic. cel mai mult ne temeam de furtunul de la maşina de spălat. şi într-o zi eu şi frate-miu ne-am hotărît. am luat pături cearşafuri tigăi brînză ulei zahăr şi am plecat într-o pădure. am făcut un cort apoi foc apa rîului era îngheţată. s-a înserat şi atunci am aflat că frica vine din întuneric şi vînt. vîntul ne-a stins focul şi frica a adus nişte creaturi nemaivăzute. am lăsat totul baltă şi ne-am întors. frate-miu a dormit în casă eu sub o scară de bloc.
am un pistol imaginar visez cu ochii deschişi vorbesc singur cînd merg cu trenul inventez locuri în care nu voi ajunge niciodată tot eu le distrug uneori plîng la filme. cam asta sînt dacă ar fi să mă rezum.
despre tatăl meu tac. odată mi-a făcut cadou un vapor cu cheiţă am învîrtit-o pînă a plesnit motoraşul. dacă nu tac despre tatăl meu aş zice că e un vapor cu cheiţă o învîrt pînă îi plesneşte inima.
uneori mai dormi cu buzele întredeschise atunci le ating cu degetul ele tresar se închid ca un lift care duce adînc în mină.
trbuie să mă dezbrac acum.
şi aşa dezbrăcat să mă arăt lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu