Ultimul barcagiu

Nici n-a apucat bine nea Petrică să umple halba de bere că Bogdan a şi dat-o pe gît.
S-a şers de spumă apoi a mai cerut una.

Şi pînă la urmă l-au mai găsit pe barcagiu?
Da, îi zic. L-au găsit aseară pe la vreo opt.
Da unde l-au găsit? Că noi l-am căutat vreo trei ore pe Siret şi n-am reuşit. E drept că barca noastră gonflabilă cînd intră în vreo dolie de-abia face faţă. Plus că avem o cange degeaba. Trei metri de sfoară cînd apa e de cinci metri.

La prund nu mai era la prund după ce se făcuseră excavări pentru refacerea digului. Bogdan a mai luat o gură de bere. Bă, acolo fundul apei e plin de răgălii şi cangea se agăţa din cinci în cinci metri. Cum dracu să-l găseşti? Asta ca să ştii şi tu. Degeaba noi pompierii cărăm barca în spate şi-l căutăm în draci. Pînă nu-l umflă apa mortul nu iese la suprafaţă.

*

Demult obişnuiam să mă joc de unul singur. Cînd avea 16 ani şi urcam dealul Episcopiei îmi fixam o zi. De regulă 12 septembrie. Cînd e Sfîntul Emilian. Îmi spuneam atunci: ţine bine minte ziua asta. Cînd vei avea 25 de ani să ţi-o aduci aminte să vezi unde erai şi unde vei fi. La fel la 25 de ani. Ţine bine minte ziua asta să vezi unde vei fi la 30.

*

Nea Petrică mai pune o ţăpulică. De la halbă Bogdan trecuse la ţap. Asta e. Mi-au tăiat din salar. Mi-e şi ruşine cînd avem o intervenţie şi mergem cu maşina şi ne depăşesc toţi tîmpiţii din străinătate. Poţi să ai toate semnalele sonore şi luminoase în funcţiune că ei îţi arată degetul pe geam în timp ce te depăşesc.


Dă mă şi uite-aşa. Prostălanul n-avea clienţi la barcă şi l-a rugat unu' din sat să descarce o rabă de petriş. Pînă şi mă-sa zicea: oameni buni nu-i mai daţi bani copchilului că îi bea pe toţi. Da' el nu şi nu. A luat toate crîşmele la rînd apoi i s-a făcut de o baie.

Bă, zice Bogdan. Am avut control azi de la Bucureşti. Au venit doi. Unu' cre' că era colonel. Au inspectat maşina. Morţii mă-sii de maşină că ne-am întors de la barcagiu s-a supraîncălzit motorul şi am rămas pe pod. S-au uitat ăia pe la motor şi au început să mă întrebe tîmpenii despre cum funcţionează. Le-am dat cu flit. Le-am zis: frăţicule eu sînt şef de echipaj. Şoferul e plecat în concediu.

Să-i ia dracu'. Că noi dacă facem o pană tre' s-o plătim din buzunarul nostru. Pe ei îi doare în cur. Cînd predai maşina la schimbul de tură ea tre' să arate ca-n Nekerman


*

Cîn plecăm seara bunică-miu rămîne singur. Legăm porţile mari cu sîrmă şi le blocăm cu un căprior. Poarta mică o blocăm cu o scîndură. Are un lighean lîngă pat pentru nevoi dar de multe ori nu ajunge la el. O măsuţă cu un radio luat de la s.h. un teanc de reviste Lumina Creştinului în care mai publicam poezii religioase. Din vremea în care credeam că dacă iubeşti pe oricine ţi se iartă totul. Şi cîteva ziare de prin 2004. Ca să-i fie mai uşor maică-mea încercuise articolele semnate de mine.

Cum ar fi oare să-ţi petreci viaţa ţintuit într-un pat. Vocea de la radio să fie singura voce pe ca o auzi. Lumina aia gălbuie că un pui de cloşcă se stinge. Podul casei trosneşte şoarecii scormonesc după boabe uitate de porumb. Oare ce ţi-ar trece prin cap. Oare ce ţi-ar trece prin cap cînd te trezeşti în toiul nopţii într-un întuneric deplin şi nu-ţi dai seama dacă forma din faţa ta e doar o sobă de teracotă sau sfîrşitul ca o formă nedefinită ieşită din perete.

*

Bă şi doar trecea Siretul cu barca de atîţia ani. Cum dracu a uitat el să lege barca de şufă?
Bogdan alunga fumul de ţigară cu mîna de parcă ar fi vrut să îndepărteze o pînză de păianjen.
Se mai întîmplă. Probabil că era beat dacă a băut prin tăte crîşmele. A sărit în apă şi l-a lăsat inima.
Na că acuma nu ne ma ia nimeni cîte un leu să trecem dincolo. Că aşa lua el. Un leu de om.

*

Cînd eram mic cel mai mult îmi doream să văd pe sub apă.