uneori îmi vine să mă ascund la capătul lumii
să mă întorc doar dacă oamenii au nevoie de mine
ei îmi dau de ştire despre lucrul acesta
cu semnale luminoase proiectate pe cer
în gotham city neoanele se aprind doar dacă
cineva trece pe stradă
nu se fac paşi aiurea
nu se iroseşte lumina
noaptea îmi potrivesc respiraţia
după bătăile inimii
un spărgător care încearcă
să ghicească cifrul unui seif
uneori îmi iese alteori nu
nu mă mai rog pentru că
nu mai ştiu ce să cer
îmi protejez patul gol
ca un grifon împietrit
pe zidul unei cetăţi
în lipsa ta
sînt cavalerul tristei figuri
şi al mesei rotunde
o pasăre uriaşă îmi ciuguleşte ficatul
ochii îmi ies din orbite ca nişte fregate
în căutare de indii
e tot mai greu să mă întorc acasă
copacul din stînga îmi spune ironic
oare nu eşti tu acela?
mîntuieşte-te pe tine însuţi apoi pe noi
asfaltul îl ceartă
nu te temi tu care eşti în aceeaşi osîndă
acesta însă n-a făcut nici un rău
l-aş lua cu mine în rai
de ce să mint
toţi cei care-au plecat
mi-au spus eşti un om bun
dar eu nu vreau să fiu un om bun
dacă asta înseamnă
că vor pleca toţi
dacă mi-ar fi viaţa un teatru de umbre
probabil aş fi un foc ce proiectează marionete
pe o perdea de mătase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu