digital voice editor

de la o vreme totul se petrece în viteză

oamenii sînt simple secunde care trec

indiferent dacă ai deschis ochii sau nu

încerc să mă agăţ de ceva să fac ziua să stea în loc

măcar un moment să-mi aud inima pulsînd

să mă conving că totul mi se întîmplă mie şi nu altuia

totul cedează ca o pojghiţă de gheaţă

şi mă trezesc în mijlocul zilei ca în apele unui lac

ştiu că orice zbatere e inutilă

dacă vreau să ies la suprafaţă

înghit distanţe de parcă

aş lua antibiotice cu reţetă

conferinţe de presă şedinţe de consiliu judeţean

note informative raportări ambulanţă isu poliţie

două femei au murit asfixiate în timp ce găteau pentru un  parastas

o alta s-a spînzurat una de 32 a născut acasă moşită de soacră

dar pruncul s-a născut mort

opoziţia boicotează şedinţa cj

mă întreb cînd voi ceda

aici e momentul în care primesc un  comunicat

despre ziua mondială a zonelor umede

mă umflă un rîs nervos

e ca şi cum un copil curios

ar stinge şi ar aprinde lumina

în mod obsedant

oraşul ăsta e o mahala în care îngerii

întind rufele pe balcon apoi se adună ca nişte ţaţe

şi bîrfesc pe cel ce-a murit sau pe cel care

a cîştigat la loto

îmi închipui că sînt la volanul unui peugeot argintiu

pe scaunul din dreapta un gol

pe lunetă scris mare just married

singurii oameni care mai vorbesc cu mine

sînt cei pe care i-am înregistrat din conferinţe

în digital voice editor

îmi doresc să adorm între şinele unei căi ferate

dacă vine un tren ar fi ca şi cum mi s-ar umple casa de prieteni

noaptea aş privi cu tandreţe

cum moartea adoarme cu gura deschisă

pe umărul meu

şi vorbeşte în somn