stăzi inima mea e un lift prăbuşit într-o mină
coastele îmi ies prin piele ca nişte echipe de intervenţie
ridică neputincioase din umeri
nimeni în viaţă
strada mea poartă bască de tractorist
cu mîinile în buzunar îmi bate în uşă şi se legitimează
eu sînt strada victor hugo tu cine eşti
eu?
la gît port legat un număr norocos ce-mi ţine loc de cheie
locuiesc în apartamentul 18 frate-miu s-a născut pe 18
eu m-am născut tot într-o zi de 18
cînd am împlinit 18 ani am împrumutat bani de la preoţi zicîndu-le
că-mi trebuie pentru meditaţii la istorie
am făcut o petrecere la ultimul etaj al internatului
la care am invitat doar cei mai buni prieteni
ce istorie...
imaginaţia mea se aprinde cam repede
mă visez un vînător renumit în preerie
prin iarba înaltă a oraşelor
iau urma celor ce nu-mi mai sînt
încă mai port sub piele vremurile în care ieşeam pe uliţă şi dirijam soarele cu un băţ
ne adunam în faţa căminului cultural şi-l aşteptam pe domnu ciobanu cu filmele video
eram hotărît să mă însor cu o chinezoiacă
geloasă cătălina scoatea limba şi-ntreba ce-ai să faci mă tu cu ea?
păi ....
duminică seară priveam prin ulucii gardului de la şcoală
cum băieţii mai mari învîrteau fetele adunaţi în jurul unei remorci
în care stătea cocoţată orchestra
mă doare că atunci n-am ştiut
cînd eşti copil te grăbeşti să fii mare
ba chiar dormi fără pernă sau bei multă apă pentru că
aşa ai auzit că o să creşti mai repede
şi că o să fii mai înalt
dintr-o dată te trezeşti bărbat înţelegi
a creşte înseamnă a nu mai avea timp
de fapt prietene
nu sînt decît un puşcăriaş care se plimbă o oră în-cerc
gardianul dă stingerea
dimineţile de oţel scrîşnesc în urma mea
ochii închid ca şi cum aş sufla într-un opaiţ
în gură doar gustul de cenuşă al nopţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu