Punct. Şi de la nici un capăt

Am decis să nu mai reprezint nimic. Pentru că nimic nu mă mai reprezintă.


Pentru prima dată în ultimii ani ceasurile au tăcut. Telefoanele la fel. E o pace în linişte pe care am uitat-o. La începutul anului a fost o şedinţă de redacţie în care ni se spunea că în afara redacţiei sîntem nişte nimeni. De atunci lucrurile s-au schimbat. Ziarul a fost cumpărat, atitudinea e alta. Cînd încerci să explici cuiva că un ziar nu se poate face în doi oameni jumate, că poate unul crapă pe parcurs, iar celălalt nu înţelege, atunci ai dat de belea.

Personal am ieşit din scenă. Sau în decor. Nu contează. Acum mă bucur de linişte. Mă aşteaptă un drum greu. Care poate să ducă spre mai sus sau spre mai subpămînt. Oricum. Venise timpul s-o şterg.