uneori noaptea
cînd pun capul în pernă
intru adînc în
mine ca iona de bună voie în burta balenei
mă dau de trei
ori peste cap
mă transform în
turist japonez
fac mii de
fotografii cu soldatul din garda regală pe care îl port în piept
în loc de inimă
sînt zile în care
îmi vine să urlu să rîd aiurea
să lupt pentru o
cauză nobilă
cum ar fi
protejarea unor specii de umbre
pe cale de
dispariție
atunci mă leg cu
lanțuri de porțile cerului
mateloți bronzați
îmi taie cu flexul închipuitele mîini
îmi spun că
dracul nu e chiar așa negru
mai mult sîngeriu
că tot ce se
întîmplă are un sens
căderile sînt
făcute pentru că e modul asfaltului de a-și face prieteni
femeile jumulesc
soarele în așteptarea bărbaților
bărbații se lasă
pătrunși de corpuri străine pe care apoi
le învăluie-n
nacru
am cărți de
vizită deci exist
nu-mi pun
întrebări esențiale
dau periodic lui
dumnezeu ce e al lui dumnezeu
nu mai cred că
dacă îngropi oameni
peste noapte o să
răsară copaci cu oameni
de deochi sînt
ferit am la încheietură o londră
mi-e dor de-o
castană
mi-e dor de-un
fazan și de un castel
în care să fac
focul și focul să-l împart oamenilor
oamenii să se
întoarcă acasă ca-n noaptea-nvierii
să mă țină în
palme
cu grijă
să nu mă sting
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu