uneori mă gândesc la coapsele tale nedesfăcute ca la
o nucă de palmier
buzele mele sunt piatra pe care o maimuță capucin
tânără și nepricepută
o folosește să le desfacă și să ajungă la miez
alteori îmi închipui că sunt o pasăre țesător
fur iarba de pe morminte și-o împletesc într-un cuib
în speranța că-ți vei face casă bună din mine
când nu-mi ocup timpul cu exotisme
mă îngrop în pilotă ca într-o tranșee
refuz să mai lupt fredonez cu voce spartă
adieu la vie, adieu l'amour, adieu toutes les femmes
c'est bien fini, c'est pour toujours de cette guerre
infâme
îl aștept pe dumnezeu ca pe un tribunal militar
să mă condamne la moarte pentru că mi-e prea frică
de viață
tu nu știi dar ești tot ce mai am și mi-e bine
nu mă mai întreb ce-am făcut cu timpul meu
nu mai aștept să-mi crească din piept obuze
ca într-o fabrică unde lucrează doar femei prost
plătite
pentru că bărbații sunt la război
nu aștept să te rogi pentru mine
odată ce-ai ajuns dincolo rugăciunile de iertare și
lumânările
nu mai au sens
totu-i bătut în cuie ești în iad sau în rai
și nimic nu mai poate să schimbe asta
mi-aș dori să vezi lumea ca pe o savană braziliană
imensă
unde noi suntem niște larve de licurici
strălucim în întunericul garsonierelor noastre
și ne hrănim cu alți oameni
ademeniți de lumină
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu