scurt cîntec de leagăn

sincer să fiu

nu cred că un om întreg la minte ar fi putut lăsa

o poruncă de felul iubește-ți aproapele ca pe tine însuți

ar fi știut că nu există cale de mijloc și că

e o rețetă sigură pentru dezastru

cînd oamenii încep să iubească alți oameni e ca și cum

ne-ar lovi o epidemie mai cruntă ca moartea neagră

și gripa spaniolă

de aia cred că acolo sus e un adolescent

care s-a ars cu prima lui dragoste

ori care iubește prea mult oamenii dar n-are curaj să o spună

așa că a trimis pe cineva de încredere

să ne cunoască mai bine

în cele din urmă am învățat să mințim

am învățat să ne spunem

că dacă-i iubești îi lași să plece

am învățat să ne gîndim la oamenii care au fost lîngă noi

ca la niște povești minunate care ostoiesc durerea lui dumnezeu

cînd îi cresc dinții de lapte