cînd eram copil jucam prinselea cu tot ce-mi
închipuiam
c-ar putea să mă prindă
cel mai mult îmi plăcea să stau în cerdacul unui
conac boieresc
și să alerg de la o ușă la alta să nu mă prindă
vîntul de primăvară
pentru că într-o parte a lumii se face ziuă mai
repede
am început un joc nou
în fiecare dimineață alerg
de la un capăt la celălalt al orașului
să nu mă prindă lumina zilei
lucrurile care mă fac viu nu sunt lucruri care mă
țin în viață:
aburul respirației într-o dimineață geroasă
ca oglinda pusă la gura mortului
mă face viu
bătăile nebunești ale inimii ca pumnii lui gotti
în coastele
unui parior amărît ce nu și-a achitat datoria
mă țin în viață
dragostea mă face viu
sexul ocazional cu tot felul de groupies
pe care le pătrund stîngaci ca asasinatul ratatat al
lui stauffenberg
mă ține în viață
dumnezeu mă face viu
iadul mă ține în viață
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu