salage en cours

îmi făcusem un obicei să-mi petrec zilele negre
pe cîte un aeroport
trăgeam după mine un geamantan de un albastru marin
mirosea a pastrama pe care i-o dădusem fratelui
e bună mă e pastramă de-acasă
eu mă gîndeam cum dracu poate să încapă o casă
în felii de pastramă tăiate subţire
cît să-i ajungă pînă la viitoarea casă
lacrima lui ovidiu se spărsese pe autostradă
în urmă panourile electronice avertizau salage en cours

îmi petreceam nopţile albe la cozi uriaşe
mîncam în silă cartofii prăjiţi din caserola burger king
ca de obicei nu mă uitam în ochii altor călători
în orbitele lor aş fi căzut în genunchi ca în biserica salvării
m-aş fi rugat să fiu păsuit
doamne mai lasă-mă o zi sau două
să nu mor necunoscut
maă lasă-mă o zi sau două pînă învăţ să desfac berea cu dinţii
o zi sau două doamne
pînă ce angajaţii de la blue air mă vor găsi
pe lista pasagerilor
dumnezeu îmi striga jură-te

eu mă juram
mama primea o iconiţă cînd venea preotul cu sfinţitul
şi un steag împăturit în triunghi

îmi făcusem un obicei să visez la o femeie roşcată
nu ştiu de ce dar credeam că roşul are legătură cu biblia
şi cu fiul risipitor
îi regizam fiecare gest apoi mă prezentam
doctorul moreau încîntat de cunoştiinţă
zimbea condescent îşi cerea scuze
apoi pleca la bibliotecă la ora şase
trebuia să ţină o dizertaţie despre opera lui constantin rădulescu motru
eu o luam razna
îl căutam pe motru în cartea de telefon cu gîndul să-l sugrum în somn
cu o coardă de pian

în lipsa ei
trupul meu era un panou electronic ce afişa intermitent
frecvenţa unui post de radio pe autostradă
la intervale bine stabilite se mai putea citi bonne anne
ei îi stătea bine cu ochelari
îi plăcea coniacul
pernele tari
şi dan comn

jură-te

mă jur doamne pe ce vrei tu
dar mai lasă-mi o zi sau două
acum nu-mi arde să mă joc de-a alba neagra
şi nici să fiu ales cînd te joci tu din oceanul pacific
a ieşit un peşte mic pe coada lui nu scria nimic
eu sînt doar pierdut ca o monedă de 50 pence
la un telefon public din luton