de cu seară mi-am ascuțit dinții de scoarța unui castan
vreau să mușc pînă la sînge pămîntul acesta care mă ține strîns
poate așa o să mă elibereze
voluntar îmi pierd mințile
încep să cînt doamne tu mi-ai luat viii
dă-mi-i înapoi
dă-mi-i înapoi
că de nu eu vin cu pușca și cu trei copoi
și cu păsări-lăți-lungilă
;i cu sfarmă piatră să te frămînte puțin
mă rog sfîntului iuda să-mi aducă înapoi
tot ce-am pierdut
fac terapie cu electroșocuri
să mă conving că trăiesc
respir dar nu e un argument care mă mulțumește
sînt o casă părăsită în grabă de teama unui rîu de lavă
o femeie intră pe-ascuns
și fură ce se mai poate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu