taiwanese plastic

uneori mă uit la mîinile mele și le întreb

dacă vor să fac parte din mine

uneori mă uit în oglindă și o întreb

oglindă oglinjoară

(răspunde-mi înainte să te fac țăndări)

cine are cel mai frumos nechip din țară?

uneori mă uit la picioarele mele și le întreb dacă

vor să meargă cu mine

pe ape pe nori sau în pămînt

e amuzantă chestia asta

să știi că n-ai avut de ales

și să nu lași pe altcineva să aleagă

e prea mult să ai același chip zi de zi

să te întorci seara acasă

să te așezi în pat

să pui capul în inimă

sau inima-n cap

să te întrebi ce-ai făcut cui ai fost de folos

bine asta o știi

cui ai fost

azi ești un cui pentru mîna stîngă pe care o simți puțin amorțită

mîine ești cui pentru piciorul cel drept din care într-o zi va țîșni adevărul

e prea mult să știi cine ești

și să trăiești așa pînă cînd moartea va spune

nea emi ți-a venit timpul

și tu te juri pe ce ai mai sfînt

să mor io dacă nu te-am rugat să vii mai devreme și dacă se poate

cît mai accidental

e prea mult să te trezești dimineața fără să te sufoci

și să te porți pe toate aceste străzi

de parcă ai fi un iaht de lux

teița a dat în floare

ce mă omoară e lipsa de sinceritate

de ce nu pot spune că că mi-e dor de lebedele negre din leeds castle

și de tîmpitul ăla de moș crăciun care se dădea cu capul de ușă

mai degrabă atunci ar fi trebuit să încep să sap groapa celui ce-a fost

sunt un rege dat naibii cu armură dacă ar fi să fac fac o rimă

seara fac omletă din lună

dau anunțuri la ziar

rege cu tot cu armură și cal

caut mormînt