întunericul vine atunci cînd recunoşti
că eşti falit
ai investit tot ce aveai în prospecţii
credeai că vei da lovitura cea mare
dacă ai fi găsit o urmă de kimberlit între
coastele oamenilor
dar te-ai lăsat înşelat de aurul
proştilor
fluieri a pagubă te întrebi dacă mai ai
forţa s-o iei de la capăt
te aduni ca fiul risipitor sătul de
mîncat numai roşcoave
baţi uşor cu degetu-n propria ţeastă sperînd
să te primeşti înapoi
eventual să-ţi dai un inel scump dacă
n-ai e bun şi un tensiometru
nu contează că habar n-ai care sînt
parametrii normali
important e să crezi că încă mai ştii
ce faci
în ţeasta ca o sală de aşteptare faci
exerciţii cum altfel
de aşteptare
te plimbi nervos îţi închipui că eşti
într-o maternitate aştepţi să devii tată
striveşti imaginare chiştoace colecţionezi
afişe cu beneficiile alăptării la sîn
că tot debordezi de atîta imaginaţie
ţi-l închipui pe caron ginecolog cu
palme cît nişte vîsle rudimentare
te întrebi dacă sunt potrivite să aducă
ceva pe lume
mai bine l-ai fi lăsat în plata domnului să
facă el ce ştie mai bine
la urma urmei nu poţi cere la schimb
altă viaţă celui ce duce una deja luată
aşa cum o urmă nu poate cere la schimb o
destinaţie
caron se uită pe ecografie mormăie scurt
îşi muşcă mustaţa
te bate părinteşte pe umăr dacă nu-i pui
bănuţul pe pleoape
o să-ţi toarne gogoşi despre viaţă ca un
fals travaliu
în ţeasta ta e bine e cald
îţi spui că n-o să mai ieşi decît la
primăvară
cînd se va usca asfaltul şi se va
dezgheţa piaţa muncii
concepi teorii despre facerea lumii e
cît se poate de logic
dumnezeu a creat omul prin polenizare
acestea fiind spuse îţi rămîne timp să
citeşti note informative
despre maşini căzute în canale de
colectare (din fericire şoferii au fost salvaţi la timp)
despre incendii provocare de sobe
necurăţate
liste cu posibili candidaţi la
europarlamentare
statistici despre evoluţia cancerului şi
hepatitei
despre numărul zilelor de spitalizare
rîzi fără motiv de ce nu
viaţa e o secţie de psihiatrie acuţi în
care
din lipsă de spaţiu
stăm cîte doi în pat
în ţeasta ta e bine e cald
uneori e ca într-un film din acela
apocaliptic
în care crezi că ai rămas singurul
supravieţuitor după ce un virus mortal
a transformat lumea în fiinţe
necunoscute şi ţi-e frică
să ieşi din casă după lăsarea nopţii
alteori e ca în tate museum te uiţi la
tot ce-ai făcut
şi nu înţelegi o iotă dar te porţi de
parcă ai şti ce faci
de teamă să nu pierzi tovărăşia
oamenilor
din cînd în cînd faci pace cu tine
înveţi să scrii haiku
în speranţa că mesajul din sticlă
va ajunge la mal mai uşor
cînd vine amiaza te opreşti şi te uiţi
departe
ca atunci cînd erai la cîmp şi-o
aşteptai pe bunica să vină cu de-ale gurii
îţi desfaci inima ca pe o bocceluţă în
care e ceva cald pentru toţi
sau ca pe un cadou pe care un medic
legist l-a primit de la rezidenţi
înainte să iasă la pensie
nici un regret
îţi spui că vei avea mai mult timp să
exersezi
desprinderea de trambulina de ski jumping
eşti tot mai sigur că într-o zi zborul
în braţele altuia
va fi sport olimpic
sau sinucidere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu