impala

la ce mai foloseşte această luciditate

cînd mîinile au devenit tot mai sigure că nu pot întoarce timpul

cînd oamenii care-au plecat au fost făcuţi pentru asta

strîngi pasta de dinţi cu furie de parcă ai aplica un garou pe o umbră

laşi apa să curgă te uiţi în oglindă îţi închipui că eşti o icoană miraculoasă

care-a început brusc să plîngă

săpunul lichid se prelinge ca un coit întrerupt

tragi aer în piept din comoditate eşti un bărbat între două vîrste blazat

n-ai curaj să spui vieţii adio deşi nepotrivirea de caractere

e prea evidentă

de prea multă tăcere îţi vine să-ţi tai urechile

şi-n locul lor să pui două bonuri de masă

poate aşa n-ai să te mai sperii cînd cineva bate în uşă

bătrînul de deasupra se crede preşedinte de asociaţie se uită la apometre

şi facturează demenţa senilă în metri cubi

la slujba mare un fecior de biserică te roagă să deschizi uşa larg să intre

preoţii în procesiune

la magazinul din colţ cumperi chibrituri made în pakistan

te gîndeşti la o sobă de fier la o gîscă umplută cu prune şi mere

la un pom de crăciun la bunica ce scrie pe un şerveţel aveţi grijă de mama

apoi zboară într-o strălucire unde nu este nici frig nici foame nici supărare

dar tu nu eşti christian andersen nu ai papuci de pîslă ci ghete union boots

urăşti pe cei ce mint

pe cutie scrie 30 de beţe înăuntru doar 10 îţi spui că pentru asta

pakistanezii îşi merită soarta

eşti mai conştient ca oricînd că totul se rezumă la urme

altfel nimeni nu va şti nimic despre tine

nici cum o duci nici cît bine ai făcut altora sau dacă te-ai lăsat de băut

e ca atunci cînd ieşi într-o seară să duci gunoiul ridici ochii spre cer

ca un halterofil pregătit să doboare un record mondial la smuls lucruri ce nu există

pe cer o lună sătulă de alăptat pisici de pripas

te strecori pe lîngă garaje închiriate cu 125 de lei

o afacere proastă pentru că nici un garaj nu s-a ocupat

îţi dai seama de asta pentru că în faţa uşilor de metal zăpada e neatinsă

te grăbeşti în casă febril întocmeşti planuri

despre cum să dai de ştire altora

că exişti

gîndurile vor să iasă din ţeastă ca nişte bule de oxigen după care vine înecul

atîtea lucruri au rămas de făcut şi de dat

cine va şti parola ta de mail să intre din cînd în cînd să şteargă

comunicatele de presă care ţi-au fost mai aproape ca oamenii

cine va intra pe contul tău de pe feedly să marchez feedurile ca toate citite

cui să dai codul pin să-ţi închidă contul

pentru ca alţii să nu achite comision de administrare

cum naiba să faci să scoţi de pe telefon mesageria vocală

să nu dai speranţe de-un eurocent apropiaţilor

cum să retragi toate cv-urile trimise ca nu cumva angajatorii să te creadă neserios

cum să înştiinţezi statul din timp că moartea nu e un ajutor social

te umflă rîsul cînd te gîndeşti că toată viaţa te pregăteşti de parcă

ai lua meditaţii pentru bacalaureat de la un profesor ce nu plăteşte impozit

şi după ce dai proba scrisă la datul colţului ca materie opţională

vrei doar să iei notă de trecere pentru că oricum ai loc de muncă asigurat

ca ajutor de sudor la balamalele cerului

apoi îţi faci timp pentru următoarea tortură

inima ta e o capră ce-ţi linge sternul transformat în tălpi trecute prin sare

de atîta durere îţi vine să urli că n-ai să mai păcătuieşti niciodată

ori că te lepezi de domnul

orice numai ca oamenii să înţeleagă

nu să treacă prin tine ca printr-un showroom auto

să spună că şi-ar dori dar nu-şi pot permite

îşi vine să-ţi tai singur capul şi să te zbaţi în jurul lor

ca o găină înainte să fie pîrlită

să faci din tine un coş de nuiele în care femeile să-şi ascundă pruncii

să plutească pe nil sau pe apa sîmbetei în speranţa că nu vor creşte

necunoscuţi

ce-ţi mai rămîne e doar acest somn transformat tot mai des în accident rutier

te trezeşti amorţit contorsionat eşti fericit că ai visat oameni

chiar dacă i-ai scăpat printre degete

senzaţia stranie că cineva te priveşte dar nu

pe urmele tale doar ziua ca un ghepard ce adulmecă

o turmă de antilope impala