joi, martie 12, 2015

un fel de fotografie cu mine


timpul pe care-l petrec între oameni
e invers proporțional cu timpul pe care-l petrec
smulgîndu-mi părul din cap
la gîndul că dacă-aș fi făcut totul altfel
m-ar fi primit între ei

cam ăsta-i instantaneul
deșii unii ar spune că-i prea puțin
pentru a-și da seama dacă sunt unul
dintre cei buni ori dintre cei răi
dacă pot să țin nou-născuții în brațe fără să-i scap
ori dacă miros a țigară
la interviuri de angajare

nu mi-am dorit altceva decît
o strîngere fermă de mînă
atunci cînd am făcut ceea ce trebuie
o perfuzie cu magneziu cînd n-am avut forța
s-o iau de la capăt
un banc deșucheat cînd am fost trist
și un costum închis la culoare
să nu mă arate alții cu degetul
pe la înmormîntări

(indescifrabil pe verso:
înainte credeam că exist ca să scriu
acum scriu ca să dau de știre și altora
că exist)


Niciun comentariu: