femeile-n negru o tot jeleau
sărăcuța n-ar fi omorît o gînganie
făcea pomeni lua totul naturist
și tot a luat-o dumnezeu pe nedrept
la patrușase de ani
cum se lua cînd nu te aștepți
curentu’ pe vremea-mpușcatului
sărăcuța
au dus-o și la arsenie boca
ba chiar își rugase bărbatul să-și dea barba jos
că nu mai pusese lama pe față
de cînd o îngropase pe maică-sa
doamne doamne ce nedreptate
de n-ai lua și tu unul rău
care violează copii ori fură pădurile țările
doamne doamne ziceam și eu
de n-ai lua și tu adunătura asta de oameni
care spune că ești nedrept care spune
că ești un sfînt dacă ții post mergi la biserică
și faci fapte bune
dar poate au dreptate că ești nedrept
și-i iei numai pe ăia buni
ca patronul arab al unei echipe de fotbal
eu stau și m-agăț cu speranță
de orice durere oricît de mică
în sfîrșit poate-mi vine și mie sfîrșitul
dar nu
sunt atît de însingurat că pînă și diavolii se-ncuie
pe dinăuntru
în iad
și protestează ca niște studenți nemulțumiți
de colegul de cameră
și cînd visez sunt atît de însingurat
că visul fuge din creierul meu
ca escobar de detenție
se făcea într-o noapte că rudele mele s-au întors
de la muncă de-afară pentru o cumătrie
părinții s-au supărat că-i eclipsasem pe toți
cu plecarea mea în armată
azi noapte mă mînca palma dreaptă
și-am visat de bine
un medic chirurg devenit și el scriitor
mi-a cumpărat două cărți am răsuflat ușurat
uite bă
și din scris se trăiește ai bani să ajungi
la cîmpulung pentru recrutare
dacă ai sta acum să-ți aduci aminte
ce-ai fi vrut să fii cînd vei crește mare
te-ai plînge și tu
sărăcuțul
ca femeile-n negru
în generală aveam un coleg cu care mă băteam pentru
o fată
de ciudă cu mă visam poet a început să scrie proză
în proza lui eram toți mari el preot misionar pe
picior de plecare-n
zair
eu poet ratat care dimineața cotrobăie pe sub pat
după sticle
ei bine
niciunul din noi n-a ajuns prea departe
el n-a plecat în zair ci în kenya
eu nu cotrobăi pe sub pat după sticle
ci după oameni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu